10.9 C
Craiova
vineri, 26 aprilie, 2024
Știri de ultima orăLocalDoljDe vorbă cu un condamnat pentru evaziune: „Dacă nu vrei să mănânci peşte, nu intri în baltă“

De vorbă cu un condamnat pentru evaziune: „Dacă nu vrei să mănânci peşte, nu intri în baltă“

Tănase Potîrcă are 54 de ani, este din Târgu Jiu, iar de patru ani a trecut de la palatul de acasă la o celulă din Penitenciarul de Maximă Siguranţă din Craiova, după ce a fost acuzat de evaziune fiscală cu un prejudiciu de aproximativ zece milioane de lei. A cunoscut lumea afacerilor, dar şi partea necurată a banilor făcuţi ilegal. Iar acest lucru i-a luat libertatea şi luxul în care trăia. Cu toate acestea, bărbatul nu pare să regrete că a încălcat legea, ci este împăcat că a reuşit să îşi ajute familia.

În închisoare, toţi deţinuţii sunt egali. Banii pe care îi au acasă sau ceea ce au fost înainte să intre pe poarta penitenciarului nu mai înseamnă nimic. Tănase Potîrcă a intrat în lumea afacerilor în urmă cu mulţi ani, alături de fratele său, Ninel Potârcă, fost candidat la alegerile prezidenţiale. Însă, nu a rezistat tentaţiei banilor făcuţi ilegal. În 2014, totul s-a prăbuşit, iar bărbatul a cunoscut lumea întunecată a închisorii. „Am ajuns aici pentru acuzaţia de evaziune fiscală. Am fost administrator al firmei SIATRA SRL. Era o societate foarte mare, cu mulţi angajaţi. Am avut combinatul Archim Arad în dezafectare, în 2000-2001, şi am lucrat cu mai multe firme, care nu şi-au înregistrat multe facturi şi s-a ajuns la o evaziune de 100 de miliarde de lei vechi. Aşa zic procurorii. Eu şi fratele meu, Ninel Potârcă, am fost ţinta. Noi lucram împreună, iar el a candidat la alegerile prezidenţiale. Cred că au fost şi alte interese, ca să ne elimine din cerc. Ne-am judecat din 2003, iar în 2014 am ajuns la Curtea Supremă, care m-a condamnat la cinci ani. Pe fratele meu l-au condamnat cu un an înainte. Din 2014, eu sunt aici. Între timp, din acel dosar au mai disjuns o parte, au mai găsit ceva acolo şi mi-au mai făcut un dosar şi am mai primit şase ani. În 2015, am primit încă şase luni de închisoare pentru mărturie mincinoasă în dosarul unei persoane care dădea bani cu camătă. Deci, aveam de executat şase ani şi şase luni. Însă, în 2017, a venit dosarul meu la Curtea de Apel Craiova, unde mi-au contopit toate condamnările şi mi-au dat de executat zece ani şi două luni. Cred că este un abuz foarte mare împotriva mea. Am făcut recurs şi la Curtea Supremă, sper să primesc pedeapsa iniţială, şase ani şi şase luni. Am avut un nivel de trai destul de ridicat înainte să vin aici. Când am ajuns aici, impactul a fost foarte mare. Nu neapărat din cauza nivelului de trai, ci mai ales din cauză că mi s-a făcut o nedreptate. Am făcut imediat diabet după ce am ajuns în închisoare“, a povestit Tănase Potîrcă.

„Am trăit în palat, dar am trăit şi în cort“

Bărbatul nu regretă ceea ce a făcut şi spune că, dacă s-ar întoarce în timp, ar alege tot drumul afacerilor. Nu-i pare rău neapărat pentru faptul că acasă avea tot ce îşi dorea, însă este conştient că închisoarea l-a întors în timp cu mulţi ani. „Eu m-am născut în cort, însă am reuşit şi am fost toată viaţa om de afaceri. Dacă aş da timpul înapoi, aş face acelaşi lucru. Dacă apuci să înveţi să conduci, de exemplu, o maşină, nu uiţi să faci acest lucru nici după zece ani. Noi am fost trei fraţi la părinţi, dar tata a zis că munceşte el, noi să învăţăm. Am terminat opt clase însurat fiind. Părinţii mi-au găsit o fată de la 14 ani. Pe atunci nu prea erau ţigani care făceau opt clase. Eu şi fraţii mei eram foarte bine văzuţi la şcoală, iar acest lucru ne-a ajutat mult. Întotdeauna am avut iniţiative şi am transmis romilor să meargă la şcoală. Am reuşit să ajung sus şi acum am căzut. Dar nu e o problemă, mă adaptez. Eu pot să trăiesc oriunde, în orice mizerie. Am trăit în palat, dar am trăit şi în cort, ştiu cum este. Însă, cel mai greu este că nu am familia aproape. Eu sunt foarte mulţumit că mi-am ajutat nu numai familia, ci şi rudele şi multe familii de romi care aveau nevoie. Chiar cu riscul de a fi aici. Au fost oameni săraci, cu care am colaborat şi le-am spus ce afaceri să facă, şi acum au mulţi bani. De-asta sunt fericit, că am putut să fac ceva pentru cei din jurul meu“, a mai spus deţinutul.

Fiica lui înfiată, cel mai mare motiv de bucurie

Tănase Potîrcă vorbeşte deschis şi găseşte întotdeauna câte un motiv de amuzament. Însă, singurul moment în care se emoţionează este atunci când vorbeşte de fiica lui. „M-am însurat la 14 ani pentru că, pe vremea respectivă, aşa era, m-au obligat părinţii. La 16 ani am avut primul copil. Sunt cu aceeaşi femeie şi acum avem 40 de ani de căsătorie. Am doi băieţi, de 33 şi 38 de ani, şi o fată de 11 ani, pe care am înfiat-o de la o familie de români. Îmi erau foarte dragi fetele şi am luat o româncă, pe care să o fac doctoriţă, să o duc la şcoli. Nu am vrut să fie de etnie pentru că nu voiam să o căsătoresc de mică. Acum ea este fericirea şi iubirea din casă. Este blondă cu ochii verzi. Mi-aş fi dorit să fiu acasă ca să o îndrum mai bine, să o ajut să se descurce mai bine la şcoală. Dacă eram lângă ea, o duceam la meditaţii, la cursuri de înot şi de pian, pentru că are pian acasă. Când nu eşti lângă copil este mult mai greu. Cel mai mult de acasă îmi lipsesc fetiţa şi soţia. Mă vizitează amândouă, dar mie nu prea îmi place să vină fetiţa aici, pentru că nu vreau să rămână marcată. Nu că ar vedea aici bau-baul, dar totuşi, controalele prin care trece şi alte lucruri îi pot rămâne în minte“, a mai declarat bărbatul.

„Trece timpul, dar trec şi anii noştri“

Tănase are simţul umorului, vorbeşte zâmbind şi glumeşte pe seama motivelor pentru care a ajuns în închisoare. Nu şi-a făcut planuri pentru ziua în care va părăsi celula care i-a devenit casă, ştie doar că vrea să stea mai mult cu familia. „M-am acomodat în închisoare, întotdeauna vorbim între noi că trec lunile şi că poate avem noroc să se dea vreo lege care să ne reducă pedepsele. Trece timpul, dar trec şi anii noştri. Asta ne afectează foarte mult. Când eram afară, uitasem ce e credinţa. Omul doar când e la greu îl strigă pe Dumnezeu. Eu citesc Biblia în închisoare şi mă rog. Nu îi cer lui Dumnezeu să mă ierte că am ajuns aici, pentru că, dacă nu vrei să mănânci peşte, nu intri în baltă. Îi cer să-mi ierte alte păcate. Fiecare om are păcatele lui pe suflet. Într-un fel, ştiam că vom ajunge aici. Îi ziceam fratelui meu că noi suntem văzuţi altfel şi că o să dea cu noi. Oricât de mult te-ai parfuma sau te-ai aranja, tot ţigan eşti. Aici îmi trece timpul destul de repede. Nu ies la muncă pentru că nu mă lasă din cauza problemelor pe care le am cu inima. Mai glumesc cu băieţii, mai citesc, încerc să mai învăţ puţină engleză şi mai vorbesc la telefon cu familia. Nu m-am gândit ce o să fac când o să ies. Orice om care iese de aici cred că este nedumerit, se uită înapoi şi se întreabă dacă a ieşit sau e tot înăuntru. O să stau mai mult cu familia, cât mai aproape de ei. Nu ştiu dacă o să fiu văzut altfel de lume din cauză că fac puşcărie. Când eram mai tânăr, într-adevăr era o problemă, dar acum dacă cei mai mari oameni din ţară au făcut sau fac puşcărie, a devenit deja o modă. Dar oamenii care gândesc bine, normal că nu or să mă privească normal. Celor care vor să facă ceea ce am făcut eu le transmit să nu comită ilegalităţi şi să pună preţ pe familie şi pe libertate, pentru că aici e foarte greu. Închisoarea te omoară psihic şi îţi distruge sănătatea“, a adăugat bărbatul.
L-am lăsat pe Tânase Potîrcă zâmbind, aşa cum ne-a şi întâmpinat. Parcă şi-ar fi dorit ca discuţia să nu se fi terminat până ce ieşea din închisoare. Nu este un om căruia să îi placă să tacă şi tocmai acest lucru probabil i-a şi adus succesul în afaceri. Însă, bărbatul a fost vrăjit de mirajul grămezilor de bani, care i-au adus şi decăderea.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS