Are 42 de ani şi a fost condamnată la cinci ani de închisoare pentru trafic de persoane. Povestea Doinei L. arată cum compromisurile pe care o femeie le acceptă se pot transforma în experienţe greu de suportat. Are ochii blânzi şi niciodată nu ţi-ar da impresia că ar fi în stare să facă ceva rău. Privirea ei ascunde însă o tristeţe nemărginită, care i-a fost provocată, după cum spune, de alegerile greșite pe care le-a făcut în anumite momente.
Viaţa Doinei L. a început trist. La doar două săptămâni de viaţă, rămânea doar în grija tatălui, după ce părinţii s-au despărţit. Spune însă că a avut o copilărie destul de fericită pentru că tatăl i-a oferit tot ce a avut nevoie. „Tatăl meu s-a ocupat de mine din toate punctele de vedere. Am avut o educaţie, am avut absolut tot ce mi-a trebuit. Nu pot spune că am simţit foarte mult lipsa mamei. Din câte îmi amintesc, pe mama am cunoscut-o pe la șase-șapte ani prima dată şi am avut o relaţie destul de rece. Dar nu mi-a lipsit nimic“, a povestit femeia. Chiar şi aşa, la vârsta de 29 de ani a ales să părăsească ţara şi să meargă în Italia. „Nu am plecat de nevoie neapărat. Am mers mai mult din curiozitate, dar am vrut să şi câştig mai mulţi bani. Făceam curăţenie în diverse locuri, am îngrijit bătrâni şi copii. Mă descurcam destul de bine“, a mai spus Doina.
În Italia a cunoscut iubirea, dar şi calvarul
După un timp, femeia şi-a făcut o prietenă care vindea sandviciuri într-o rulotă stradală şi care a angajat-o. Acolo avea să-l cunoască pe viitorul ei soţ, un ziarist italian. „El se oprea, din când în când, să cumpere de la noi şi aşa am început să ne cunoaştem. Apoi ne-am căsătorit şi am fost împreună şapte ani. Nu am avut copii pentru că am vrut întâi să ne cumpărăm casă. Ne-am cumpărat acolo un apartament şi în România o casă“, spune femeia cu regret.
În anul 2011 începea coşmarul care nici până acum nu a luat sfârşit. Odată cu moartea tatălui său, viaţa femeii s-a prăbuşit şi a luat întorsături pe care nu şi le-ar fi imaginat niciodată. „Când a murit tata, singura care îmi mai rămăsese era bunica. La şase săptămâni de la moartea lui, m-am gândit să o iau în Italia, dar soţul meu nu a fost de acord. A zis să găsim o soluţie mai bună pentru că avea 85 de ani şi era foarte greu de adus acolo. În plus, dacă se întâmpla ceva cu ea în Italia, cheltuielile ar fi fost enorme să o aducem acasă. Atunci nu m-am gândit că avea dreptate, m-am ambiţionat prosteşte şi ne-am despărţit“, a povestit femeia.
Odată cu despărţirea, s-a sfârşit şi liniştea. S-a întors acasă, în localitatea Amărăşti, unde l-a cunoscut pe bărbatul din cauza căruia şi-a pierdut libertatea. Au plecat împreună în Italia, ea a reînceput să lucreze, dar el nu şi-a găsit de muncă. Într-o zi, bărbatul i-a făcut o propunere ce avea să îi schimbe radical viaţa. „El era prieten cu un bărbat care se ocupa să ducă fete la produs în Italia. Apoi mi-a spus că vrea să facă şi el acest lucru pentru că este profitabil şi că se fac banii mai uşor. Am avut diverse discuţii, ne-am certat şi el s-a întors acasă. Apoi m-a sunat mama lui şi m-a rugat să ne împăcăm. Eu am acceptat, iar când s-a întors în Italia a venit cu două fete din Dăbuleni. Atunci a început totul. Stăteam cu cele două în casă, ele ieşeau la stradă în fiecare zi şi împărţeam banii pe jumătate cu ele. Eu mă ocupam de treburile casnice. Câştigam 2.000 – 3.000 de euro pe lună“, a spus femeia. După doi ani, fetele care locuiau cu ei au mers la carabinieri şi l-au reclamat pe prietenul soţului Doinei, cel care le trimisese din România. Atunci a început ancheta, în urma căreia femeia şi soţul ei au fost ridicaţi din trafic în România, unde veniseră pentru câteva zile.
„Bunica a murit la trei luni după ce am fost închisă“
Femeia mai avea o singură fiinţă dragă la care se gândea în orice clipă: bunica. Pentru ea fusese în stare chiar să se despartă de bărbatul cu care trăise fericită şapte ani. Acum nu o mai are nici pe ea şi o cutremură gândul că prostia pe care a făcut-o a condus-o pe bunica ei spre moarte. „Bunica a murit la trei luni după ce am fost închisă. Cred că a afectat-o foarte mult faptul că am ajuns aici şi că am putut să fac ceea ce am făcut“, a povestit femeia izbucnind în lacrimi.
Închisoarea a făcut-o să piardă tot, iar când va ieşi va fi nevoită să îşi reia viaţa de la zero. „Când am ajuns după gratii, a trebuit să vând casa pe care o cumpărasem alături de primul soţ, pentru că nu aveam cum să mă întreţin aici. Nu am vrut să încurc pe nimeni şi am vrut să mă descurc singură cât timp sunt închisă. Sper ca într-o lună şi jumătate să fiu eliberată. Când o să ies, mă voi întoarce în Italia şi voi începe să lucrez“, a adăugat femeia, încă afectată de amintirea bunicii.
Cei trei ani de închisoare pe care i-a făcut până acum i-a resimţit atât de greu încât parcă ar fi fost 100. Însă, femeia a încercat să rămână optimistă. „Ce nu te omoară te face mai puternic. Pe de o parte, zilele de detenţie m-au ajutat să scap de ceea ce trăiam atunci“, a spus oftând.
Din femeia fericită, care îşi găsise iubirea la un moment dat în Italia, a ajuns o infractoare în spatele gratiilor. Celula a fost cu atât mai înspăimântătoare cu cât Doina revedea filmul vieţii ei şi îşi dorea să îl poată opri la clipele de fericire pe care le trăise. Însă, din păcate, făcuse deja alegerea care îi va marca întreaga existenţă. „Mă gândesc de multe ori la viaţa mea de dinainte şi începusem să o regret încă de când au început greutăţile cu cel care m-a încurajat să fac lucrul pentru care sunt în închisoare. Vreau să le spun tuturor femeilor că decât să se afle într-o companie proastă, mai bine rămân singure. Să se gândească de mai multe ori înainte să facă un compromis care le-ar putea costa libertatea“, şi-a încheiat femeia povestea.
