Comuna Broșteni, aflată în partea de nord-vest a judeţului Mehedinţi, la o distanţă de 36 de kilometri de Drobeta Turnu Severin și aproximativ 88 de kilometri de Craiova, este colțul de lume în care locuri din trecut ne spun încă povestea lor. Cula Cuțui, ridicată de Ghiță Cuțui, căpitan în oastea lui Tudor Vladimirescu, Biserica Sfinții Împărați a fostei Mănăstiri a Cuțuieștilor, Biserica de lemn cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul“, veche din 1650, toate îi vorbesc călătorului prin aceste locuri despre istorie, purtându-l în timpuri de legendă.
Chiar denumirea localității mehedințene își are originea în timpuri îndepărtate. „Mihai Viteazul a avut un căpitan, Ghiță Orbu. Luptător destoinic, primește din partea domnitorului pentru faptele sale de vitejie posibilitatea de a-și alege loc de casă și pământuri în teritorile cuprinse între Strehaia și Baia de Aramă. Alege locul ce avea să se numească mai târziu Broșteni, de la denumirea unei bălți cu broaște, formată la retragerea pârâului Peșteana sau a râului Motru care străbat zona. I-a zis satului Orbeni, de la numele său. Și astăzi sunt localnici care spun că merg la Orbeni, care nu este altul decât Broșteniul“, a povestit Alexandru Borugă, primarul localității.
Pe ulițe, pe drumuri ce îi par întortocheate celui care pășește pentru prima dată prin aceste locuri, condus de susurul pârâului Peșteana sau al râului Motru, se întrevede o veche bisericuță de lemn. Susurul apei șoptește povestea locului de legendă. Se spune că biserica se afla ridicată pe o colină, dincolo de satul Căpăţâneşti. Într-o noapte furtunoasă, crucea de pe biserică a fost luată de vânt şi purtată până în Lunca Motrului. Acolo a fost găsită de localnici şi tot acolo a fost ridicată apoi bisericuţa din lemn. Interesant este faptul că, deşi zona a fost de multe ori inundată de revărsarea râului Motru, apele nu au intrat niciodată în ea. Lăcașul de cult cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul“ datează din 1650, iar frumusețea locului îi sporește astăzi farmecul.
Popasuri în istoria locului
În zare, altă impunătoare construcție se ridică. Este Cula Cuțui. A fost construită şi fortificată de familia Cuţui, în special pentru a proteja zona luncii Motrului de incursiunile bandelor armate ale turcilor care, în secolul al XVIII-lea traversau Dunărea plecând de la cazarmele Imperiului Otoman stabilite în Bulgaria şi atacau locuitorii Olteniei. Construcţia are formă dreptunghiulară cu ziduri groase din cărămidă peste un beci boltit. Între bolţile parterului şi duşumeaua celor trei camere de la etaj se află tainiţa (ascunzătoarea) folosită de locuitori în momentele grele. Aceasta a fost construită în 1815 de căpitanul de panduri Ghiţă Cuţui. Oamenii locului au încă vie amintirea tragicului destin al tinerei soţii a căpitanului Cuţui, răpită de turcii din Ada-Kaleh, care pustiau vestul Olteniei în vremea în care cetele lui Pasvantoglu terorizau Bucureştiul. Cula a fost deteriorată în timpul Primului Război Mondial. Abandonată după 1916, a fost restaurată în anii ’60. În 1990 a fost recuperată de proprietar, care încearcă să readucă povestea sa în prezent.
Pe aleea pietruită ce te conduce spre Culă, rememorăm poveștile creionate în monografia localității Broșteni și ne întrebăm dacă nu pășim oare pe urmele lui Tudor Vladimirescu, căci dese au fost situațiile în care pașii i-au fost conduși prin Broșteni. „…Istoria Broșteniului este legată foarte mult de personalitatea lui Tudor Vladimirescu, care a trecut pe aici în mai multe rânduri. Data de 27 ianuarie 1821 este însă cea mai importantă, pentru că atunci Tudor este întâmpinat de panduri și de Ghiță Cuțui, vestit căpitan, care a fost unul dintre sprijinitorii de seamă a lui Tudor, participând cu o ceată de panduri în cadrul oastei de revoluționari de la 1821“, se notează în monografia comunei Broșteni, scrisă de profesorul Victor Căpățână din Broșteni.
La umbra brazilor, o altă poveste
Alt drum, alt popas și o altă poveste se țese. În balta care tronează în mijlocul căii de acces spre o altă veche construcție, câteva rațe mute își fac siesta. Un câine ne salută, în vreme ce câteva gâște ce găsiseră niște fire de iarbă în preajma Bisericii Sfinții Împărați a fostei Mănăstiri a Cuțuieștilor ne sâsâie, asigurându-ne că le-am deranjat. Deschidem poarta lăcașului de cult, în speranța că nu vom tulbura nici o vietate. La umbra unor falnici brazi își duc somnul de veci foști pământeni. Printre cruci înclinate de vreme atrage atenția una veche, cioplită în piatră, pe care este prinsă poza unei doamne din vremuri trecute. Scrijeliturile de pe piatra funerară nu sunt foarte clare. Se distinge cu greu numele: Cuțui Ecaterina Petrescu decedată 1932. Nu mai este nici o urmă de îndoială, biserica este cea a boierilor Cuţui, de vreme ce au ales să-și ducă somnul de veci în apropierea lăcașului ridicat de ei. Biserica încântă cu picturile sale exterioare. Construcţia datează din 1836 şi este monument istoric înscris în Lista Monumentelor istorice. „Biserica este în patrimoniul Episcopiei Severinului și Strehaei“, precizează Alexandru Borugă, primarul comunei Broșteni.
Poveștile din vremuri de demult se pot auzi și astăzi, la Broșteni, la umbra unui vechi lăcaș de cult sau poate a unei cule.
