Se vorbeşte mult despre municipiul Caracal, în special de „minunile“ devenite celebre. Localnicii susţin că nici una din aceste „minuni“ nu are un fundament real, că sunt doar poveşti de care nu sunt deloc mândri. Ei preferă să vorbească despre comorile adevărate ale acestei localităţi, despre clădirile monumente istorice ce stau mărturie unor timpuri de mult apuse. Biserica Domnească, Foişorul de Foc, ceasul din gara Caracal sunt doar câteva dintre obiectivele ce fac acest oraş unul cu totul aparte.
Biserica Domnească
Biserica Domnească de pe dealul Protosenilor, din cel mai vechi cartier din Caracal, nu ar trebui ratată de nici un vizitator. Este zidită din cărămizi aduse de pe ruinele cetăţii romane Romula, aflată la şase kilometri de Caracal. „Biserica Domnească este un simbol, o emblemă a municipiului Caracal. Curtea domnească este alcătuită dintr-un castel, care este amintit în importante scrieri cu însemnătate aparte în istoria românească. La construcţia Bisericii Domneşti s-au folosit blocuri din calcar de Vratsa şi cărămidă romană. Curtea Domnească, ridicată de Mihai Viteazul pentru supravegherea satelor deţinute în Romanaţi, avea un rol administrativ şi strategic deosebit. Acest lucru i-a determinat pe domnitorii Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu să o restaureze“, a spus Mihai George, muzeograf-arheolog la Muzeul Romanaţiului, din Caracal. Se discută mult despre anul în care a fost construită această biserică. Există două ipoteze, că ar fi fost construită între anii 1512-1521 de domnitorul Neagoe Basarab, care avea o soră în Caracal, şi ar fi fost renovată de Mihai Viteazul la sfârşitul secolului al XVI-lea, când îşi avea aici reşedinţa domnească. A doua variantă spune că ar fi fost construită de Mihai Viteazul. Biserica a suferit numeroase transformări de-a lungul timpului. S-a evidenţiat prin forma neobişnuită pentru spaţiul Ţării Româneşti: arcadele deosebite, altarul, picturile excepţionale. A devenit loc de rugăciune al multor domnitori care şi-au pus amprenta pe acest locaş de cult. Biserica Domnească, aşa cum este menţionată într-un act din 1814 de la Voievod Caragea, a fost restaurată de clucerul Costache Greceanu, Barbu, fiul lui Preda, de Peiu Băcanu şi Mihai Coiciu în anul 1817, şi zugrăvită în 1838. Cea mai importantă intervenţie a fost făcută însă în 1890, când, din cauza unei uşoare deplasări a terenului, s-a produs o fisură de câţiva centimetri în partea de sud a pridvorului. „Deschiderile pridvorului au fost astupate cu cărămidă, coloanele fiind înglobate în zidărie, şi s-au construit trei contraforturi puternice în scopul consolidării monumentului“, se menţionează în Monografia municipiului Caracal. Nu a cedat însă de-a lungul vremii, a rămas mărturie peste ani. Picturile originale s-au pierdut, însă altarul şi catapeteasma de zid mai păstrează o pictură executată în tehnica ulei, probabil de la 1890, când s-au efectuat modificări semnificative ale arhitecturii interioare. Biserica Domnească, trecută pe lista monumentelor istorice, rămâne locul de închinăciune preferat al multor caracaleni.
Foişorul de foc
La o simplă plimbare pe străzile Caracalului descoperi clădiri deosebite, care atrag atenţia prin stilul aparte. Foişorul de Foc a fost construit de arhitectul Remus Iliescu în 1901 şi aparţinea companiei de pompieri din Caracal.
„De-a lungul timpului a fost folosit foate mult, din el se văd împrejurimile localităţii, se vede chiar până la o distanţă de 25 km. Totul era observat din acest turn în care stătea un pompier ce dădea alarma dacă vedea fum sau flăcări sau îi anunța pe cei care aveau diverse obligaţii pentru stingerea incendiilor. S-a încercat restaurarea acoperişului şi a foişorului cu geamuri, în urmă cu aproximativ 13 ani. Din păcate, însă, lucrările au fost sistate. Urma ca aici să fie înfiinţată o secţie a Muzeului Romanaţiului, mai exact Muzeul Pompierilor, o secţie de legătură între administraţia locală, pompieri, muzeu. E mare păcat că nu s-a dus la bun sfârşit această restaurare, deoarece la muzeu dispunem de materiale care puteau fi expuse pe pereţii turnului. Sper însă ca până la urmă cineva să restaureze acest foişor. Mai sunt foarte puţine în ţară care au reuşit să rămână în picioare. Scara este în formă de melc, însă este dezafectată şi este periculos în acest moment să urci“, a spus muzeograful Mihai George.
Serviciul de stins focul s-a înfiinţat în anul 1865, sub coordonarea primăriei. Acest serviciu număra un comandant, pe ajutorul acestuia şi 40 de pompieri. Serviciul de stins focul a funcţionat până în anul 1936, când toate unităţile de pompieri au fost militarizate. În prezent, pe locul Comandei de Incendiu se află Sala Polivalentă şi Liceul Teoretic „Mihai Viteazul“.
Ceasul din Caracal
Este păcat să ajungi în Caracal şi să nu vizitezi gara din localitate. Este lăsată în paragină, însă pe peronul ei domneşte şi astăzi celebrul ceas care se numără printre „minunile“ oraşului şi care funcţionează perfect. Este vorba de ceasul ce are înscrise patru linii în dreptul orei patru, ora fiind indicată prin însemnul “IIII“ şi nu „IV“, iar în dreptul cifelor III, VI, IX și XII apar cu caractere mai mici şi cifrele arabe corespunzătoare. Potrivit explicaţiilor specialiştilor în istorie de la Muzeul Romanaţiului din Caracal, ceasul este o bijuterie a oraşului şi a fost realizat de faimosul ceasornicar francez Paul Garnier. Aceştia susţin că astfel de ceasuri nu se găsesc doar în această localitate, ci în multe locuri publice din ţară şi din întreaga lume, iar cel care le-a creat a folosit aceeaşi reprezentare a orei patru pe toate ceasurile sale.
