Secția de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei a găzduit ieri manifestarea culturală „Restaurarea patrimoniului – Identitate culturală, 1975-2015“, eveniment dedicat aniversării a 40 de ani de activitate neîntreruptă a structurii locale şi a laboratoarelor zonale din România.
„Este o ocazie cu totul specială. Au trecut generații de restauratori și de conservatori care să consolideze instituțiile noastre. Fără restaurare este foarte greu să vorbim de dimensiunea economică a patrimoniului (…) Într-o restaurare se întrunesc foarte multe calități, o manualitate excepțională, ochi foarte buni, o vreme, după care te lasă. Bolile profesionale îi amenință pe restauratori, căci ei lucrează cu substanțe nocive și cu materii care nu sunt întotdeauna pure. O restaurare înseamnă o atenție cu totul aparte, înseamnă un atașament față de frumos. Un obiect care vine de pe șantier, dintr-un loc al descoperirii, într-o anumită înfățișare, în urma muncii restauratorului este esență estetică“, a precizat în cuvântul de deschidere prof. univ. dr. Ioan Opriș.
Cu această ocazie aniversară au fost vernisate și trei expoziții temporare reunite sub titulaturile: „Tandreţea porţelanului“, „Atitudini“ şi „Salonul Naţional de Restaurare“. „Astăzi noi nu suntem decât gazde pentru munca restauratorilor concretizată în realizarea și vernisarea celor trei expoziții temporare cu peste 200 de obiecte de patrimoniu, din peste 20 de muzee“, a precizat Florin Ridiche, managerul Muzeului Olteniei.
Iubitorul de frumos va putea descoperi în spațiile expoziționale de la etajul Secției de Istorie -Arheologie servicii de masă din Cehoslovacia de secol XX, serviciu de cafea din secolul al XVIII-lea, vase ornamentale, farfurii cu scene venețiene, automat muzical cu disc din secolul al XX-lea, evantai de secol XVIII, geantă de vânătoare de la 1900, patefon de secol XX, sfeșnic realizat în secolul al XIX-lea într-un atelier francez. Le stau alături cărți vechi, documente, printre care se remarcă o carte românească de învățătură (Cazania lui Varlaam), din 1643, un Hrisov emis de Duca Vodă în 20 iunie 1677, scrisori, un ceaslov, un calendar cu caricatură „Ion Minulescu“, de la 1933, manuscrise. Încântă în egală măsură un căpătâi de pernă de la 1850, un covor din secolul al XIX-lea, un cojoc femeiesc de secol XX, dar și o ladă de breaslă de la 1732, alta dulgherească datată 1883, lăzi de zestre, dar și un armoniu de la 1910 și multe alte piese.
Cele trei expoziții vor putea fi vizitate până pe 15 martie 2016.
