„MARIN SORESCU în documente inedite” de Maria Ionică și George Sorescu

Și după moarte, Marin Sorescu pare a fi cam… „Singur printre poeți”. Doar eruditul profesor George Sorescu, „mentorul meu școlit”- cum l-a catalogat Marin Sorescu pe fratele său – a făcut eforturi deosebite în a publica 25 de volume (!) despre opera marelui scriitor de la Bulzești, cât și jurnalul acestuia. Totodată, și Editura ART (care deține drepturile de publicare în limba română a operei lui Marin Sorescu) continuă să editeze valoroasele creații soresciene sub coordonarea științifică a universitarului Sorina Sorescu. Recent, EIKON București – editură aflată la a patra carte despre Marin Sorescu – a publicat un volum inedit cuprinzând corespondența scrisă/și trimisă de Marin Sorescu, scrisul olograf al acestuia, ilustrate scrise/trimise de scriitor etc. Recenta carte cu documente inedite Marin Sorescu a putut vedea lumina tiparului prin generozitatea profesorului și criticului George Sorescu, deținătorul unei impresionante arhive „Marin Sorescu”, cât și perseverenței scriitoarei Maria Ionică în a scoate la iveală viața și munca de creație a marelui scriitor (profesoara Ionică din Slatina, aflată la a patra carte despre Sorescu, ocupându-se de selecție, tehnoredactare, anexe și adnotări).
Structurată pe patru capitole, „lucrarea de față se distinge printr-o provocatoare diversitate, nu numai în ceea ce-i privește pe autorii și beneficiarii epistolelor – scrisori, ilustrate, invitații, cărți de vizită (inclusiv a scriitorului), bilete sau ciorne, unele venind și cu povești, altele trimițând la poveste; căci multe dintre misive nu se limitează la obișnuitele convenții epistolare, transmițînd pe lângă/în loc de banale ”salutări din/de la…”  adevărate istorii”. Cităm finalul unei scrisori trimisă de Marin Sorescu din Mainnheim (ianuarie 1971) soției: „… Să știi că mi-e dor de tine mult de tot și că pe-aici am fost cumințenia pământului (de Brâncuși). Pe curând. Te sărut, Sorin” („Sorin” era prenumele de alint al lui Marin Sorescu, n.r.).