Maestrul Ilie Gheorghe a fost distribuit în aproape toate piesele lui Marin Sorescu care s-au jucat pe scena Naționalului din Craiova, iar în „Iona“ a avut un dublu rol, regizor şi actor. La Gala UNITER (1995), i-a fost acordat Premiul Criticii pentru interpretarea rolului din „Iona“.
Ion Jianu: Cum şi când l-aţi cunoscut pe Marin Sorescu?
Ilie Gheorghe: În modul cel mai firesc, pot să spun… Întâi, mi s-a vorbit despre el. Şi mi s-a vorbit cu atâta avânt şi entuziasm încât interesul meu de a-l cunoaşte prin lectură a devenit real. Mai târziu, nu foarte târziu, aveam să-l cunosc personal, apropiindu-mă de cercul al cărui centru intrase în stăpânirea poetului, prozatorului, dramaturgului şi eseistului Marin Sorescu… Mă întrebaţi când şi cine mi-a vorbit prima oară despre poet? Era octombrie 1963, eram student în primul an la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică (IATC) Bucureşti… Şi într-o seară de toamnă, împreună cu o bună prietenă, olteancă din Mehedinţi, studentă la Facultatea de Litere Bucureşti, Ileana Roman – al cărei nume s-a aşezat ulterior pe multe volume de poezii – împărtăşeam impresiile ultimelor noastre lecturi. Deodată, Ileana s-a ridicat de pe bancă, şi-a dus mâna la frunte şi a zis cam aşa: „Măi, măi, măi… dacă ai şti ce bucurie am trăit aseară. În cadrul cenaclului nostru din Universitate au fost invitaţi câţiva tineri poeţi, printre care şi un oltean… Nu-ţi poţi imagina ce impresie, ce emoţie a putut să ne trezească!“. Şi, timp de două ore, Ileana mi-a vorbit despre atmosfera acelei seri, când „poetul oltean“ cucerise inima auditoriului. „Să urmăreşti revista «Luceafărul», unde poetul oltean lucrează ca redactor“, mi-a spus ea.
I.J.: Conform Istoriei Teatrului Naţional din Craiova, aţi jucat în multe dintre piesele lui Sorescu care au fost montate pe scena din Bănie…
I.G.: În cei 47 de ani de când slujesc fără întrerupere scena din Craiova, am trăit nenumărate bucurii, fiindu-i în preajmă. Am avut, într-adevăr, şi acest privilegiu, acela de a fi distribuit în aproape toate piesele lui care au reuşit să treacă de apriga cenzură până în decembrie 1989, plus cele de după evenimentele din 1989: „A treia ţeapă“ (în 1979 şi în 1987), „Vărul Shakespeare“ (1990), „Iona“ (1994). În plus de aceste spectacole, am avut rol şi într-o altă celebră piesă a lui Sorescu, „Există nervi“, jucată după 1989, premiera având loc cu prilejul Zilelor „Sorescu“ din februarie 2007. Totodată, de Zilele „Sorescu“, am jucat „Iona“ şi „Paracliserul“.
Succes cu „Iona“ și în Singapore
I.J.: Pentru unele roluri din aceste spectacole-eveniment Sorescu, aţi fost răsplătit, pe lângă vorbele laudative ale autorului, şi cu premii naţionale…
I.G.: …Premii cu care mă mândresc şi acum, la aşa de mulţi ani de atunci… Îmi provoacă nu nostalgii, ci… furnicături! Pentru rolul „Sorescu, un danez“, din „Vărul Shakespeare“, am primit premiul revistei „Scorpion“ (1991). Un capitol aparte din cariera mea soresciană este rolul din „Iona“, piesă în care am avut un dublu rol: regizor şi actor. Stăruind asupra acestui spectacol, reamintesc faptul că Marin Sorescu a avut numai cuvinte de laudă despre interpretarea mea, afirmând că am reuşit „cel mai izbutit rol din Iona“, afirmaţie consemnată şi în jurnalul Domniei sale, cât şi într-un interviu publicat imediat după premiera din decembrie 1994. Pentru acest rol izbutit, am fost răsplătit cu distincţii onorante şi prestigioase. Astfel, în 1995, la Gala UNITER, Secţia Română a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru mi-a acordat Premiul Criticii pentru interpretarea rolului titular din Iona. În 1997, am fost nominalizat pentru titlul Omul anului 1996 de către American Biographical Institute, iar în 1998 am fost distins cu premiul național „Marin Sorescu“, acordat de Academia Română şi TNC pentru prezentarea, în 1997, a spectacolului „Iona“ la Festivalul Convenției Teatrale Europene de la Stockholm și pentru contribuția excepțională adusă pe parcursul a 20 de ani de activitate artistică, la cunoașterea şi propagarea dramaturgiei soresciene în țară și în străinătate. Peste alţi câţiva ani, respectiv în aprilie 2006, tot pentru rolul din „Iona“, am primit Premiul I pentru interpretare la Gala STAR de la Bacău şi titlul (Diploma de excelenţă 2006) STAR. Aici, la Bacău, mi s-a făcut şi altă onoare: în ultima seară a Galei, după decernarea premiilor, în prezenţa tuturor participanţilor, a organizatorilor, a membrilor juriului şi a preşedintelui Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru – secţia română, doamna Ludmila Patlanjoglu, în faţa Teatrului Bacovia, a fost „dezvelită“ prima stea, dăruită mie, împreună cu Premiul de Excelenţă!
Aş mai avea de adăugat un moment unic petrecut după un spectacol cu „Iona“ în Singapore… În aprilie 1995, am fost invitat la Victoria Theater din Singapore cu această piesă. A fost şi o lansare de carte a lui Marin Sorescu, un volum de poezii în limba chineză. După spectacol, la conferinţa de presă ce a urmat evenimentului, redactorul televiziunii din Singapore a spus: „Acum, după ce am văzut «Iona», avem sentimentul că ştim să vorbim… româneşte!“.
