O anchetă fără precedent a procurorilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova dezvăluie cum sute de romi au migrat ilegal în Statele Unite ale Americii şi Canada. Modul: au spart cea mai bine păzită frontieră din lume: graniţa dintre SUA şi Mexic. Este vorba de zidul înalt de cinci metri, care are camere de supraveghere şi senzori care detectează dacă cineva încearcă să-l escaladeze, potrivit unui articol publicat în Evz.ro.
Afacerea era coordonată de mai mulţi lideri din lumea interlopă a Craiovei: Bil Ovidiu Chiciu, zis Bălan, Dumitru Chiciu, zis Paris, Liviu Rădulean, zis Graţian, şi Daniel Rădulean, zis Cristi. Aceştia colaborau cu reprezentanţi ai unor companii de turism româneşti, dar aveau cunoştinţe şi printre vameşii mexicani şi interlopii din oraşul Cancun (Mexic). Fiecare rom care voia să ajungă în Ţara Făgăduinţei trebuia să plătească aproximativ 8.000 de euro. Dacă plătea după ce ajungea la destinaţie, suma creştea proporţional. Profitul întregii grupări a fost evaluat la aproximativ un milion de euro.
Câţi români au ajuns ilegal în America
de Nord
Procurorii DIICOT au solicitat autorităţilor americane numele cetăţenilor români suspecţi că ar fi părăsit teritoriul României cu destinaţia Mexic şi că de aici ar fi intrat, prin trecerea frauduloasă a frontierei, pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. La data de 12 februarie 2013, Serviciul de Afaceri Internaţionale – Departamentul de Securitate Naţională al SUA din cadrul Ambasadei Americane din Viena – Serviciul American pentru Controlul Imigraţiei şi Normelor Vamale a comunicat către DIICOT, printre altele, o listă cuprinzând numele a 785 de persoane, cetăţeni români, despre care Serviciul American pentru Controlul Imigraţiei şi Normelor Vamale (CBP) a confirmat că au intrat în mod ilegal din Mexic în Statele Unite ale Americii în perioada aprilie – decembrie 2012.
Violenţe între traficanţii de droguri la graniţa Mexicului cu SUA
Biroul Ataşatului de Afaceri Interne la Washington a comunicat Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională că, în perioada ianuarie – octombrie 2012, un număr de 876 de persoane, cetăţeni români, au fost surprinse ilegal la frontiera dintre Statele Unite ale Americii şi Mexic.
Bil şi discuţiile cu complicii din Canada
Bil Ovidiu Chiciu, zis Bălan, era cel care coordona operaţiunile de racolare a persoanelor interesate a se stabili, temporar sau definitiv, în mod ilegal, pe teritoriul SUA şi al Canadei, totul în schimbul obţinerii unor sume considerabile de bani, circa 3.500 de euro pentru fiecare persoană care ajungea la destinaţie, din care suma de 2.000 de euro revenea cu titlu de profit. Elocventă este discuţia telefonică din data de 14 martie 2012, atunci când „Bălan“ discuta cu un „Domn“ al cărui telefon era localizat în Quebec (Canada).
Bil Ovidiu Chiciu: Da, boss!…
Domn: Bă, ia ascultă! Vrei să faci caşta?
Bil Ovidiu Chiciu: Aha.
Domn: Poţi să-l scoţi pe zdreanţa aia din combinaţie şi îţi trimit 30 de oameni de la Galaţi?
Bil Ovidiu Chiciu: Aha.
Domn: Deci, sigur?
Bil Ovidiu Chiciu: Zău, sigur.
Domn: Mă frate, ascultă ce îţi spun, două lucruri.
Bil Ovidiu Chiciu: …
Domn: Dacă eşti sigur, românii sunt acum în America şi îi aduc eu acum în Canada. Şi sunt 20 de familii în Galaţi. Le-a luat Filip, care i-am dat eu şmecheria asta, douăzeci de mii pe cinci persoane.
Bil Ovidiu Chiciu: Aşa.
Domn: De euro. Acum românii vin mâine la mine şi mi-au spus „Frate, vrem să vorbim cu tine mânca-ţi-aş (vulgar – n.n.) ta, nu mai vrem să vorbim cu zdreanţa aia“. Mă înţelegi?
Bil Ovidiu Chiciu: Te înţeleg.
Domn: Acum, toţi oamenii mâine vin la mine. Şi dacă vine românu’ la mine, o să ia legătura cu ăia din Galaţi şi o să le spună să vină la tine. Ia spune-mi cât să le cer?
Bil Ovidiu Chiciu: Cât ai spus că le-a luat ţiganul ăla?
Domn: Douăzeci de mii pe şase inşi.
Bil Ovidiu Chiciu: Cât vine asta, vreo trei mii cinci sute de euro de persoană?
Domn: Aha.
Bil Ovidiu Chiciu: Trei mii cinci sute de euro ceri şi tu şi dacă rămâne la trei mii e perfect.
Domn: Şi cât ne rămâne?
Bil Ovidiu Chiciu: Cât ne rămâne nouă în mână?
Domn: E. Cât dăm pentru fiecare persoană?
Bil Ovidiu Chiciu: O mie de euro de persoană şi ne rămâne două mii de euro de persoană.
Domn: E bine. Să-ţi trăiască ce ai mai scump, să nu îl bagi în şmecheria asta! Dacă ştii că îl bagi şi te ajută cu ceva, nu mai facem nici o combinaţie.
Bil Ovidiu Chiciu: Păi, dacă am vorbit cu tine, cum o să-l mai bag în şmecheria asta? Nu îl bag în combinaţia asta.
Domn: Gata, vere. Eu am bază în cuvântul tău.
Bil Ovidiu Chiciu: Ce vrei să facem? Merg eu acolo la ei sau vin ei la mine? Era mai bine să merg eu la ei, să nu vină ei la noi ca să nu ia legătura cu ăla.
Domn: Zău?
Bil Ovidiu Chiciu: Da. Merg eu să mă şi plimb. Îmi iau fata cu mine şi merg să mă plimb.
Domn: Da, sunt de acord. Lasă-mă să văd ce fac mâine când vin ăştia la mine şi după aia te sun.
Bil Ovidiu Chiciu: Aha.
Domn: O să te sune băieţii de la mine şi o să-ţi dea numele lor.
Bil Ovidiu Chiciu: Gata, bosule!
Gardul dintre Mexic
şi SUA
Alţi membri ai grupării îndrumau şi călăuzeau romii care voiau să părăseasă teritoriul României şi să se stabilească ilegal în Canada sau SUA.
Domn 2: Acum te sunai ca să-mi faci explicaţia. Unde îi laşi tu, la New York sau îi laşi în Canada?
Domn 1: Mă frate, ascultă. Eu îi bag într-un oraş din America pe care îl cheamă Phoenix.
Domn 2: Phoenix?
Domn 1: Aha. Din acest oraş, ei pot să plece cu autocarul, maşina sau cu avionul până în Canada sau la New York.
Domn 2: Deci, din Mexic pot să plece cu autocarul, dacă vor?
Domn 1: Nu, frate. Din Mexic merg până la un gard, la nişte oameni de ai mei. De acolo se ocupă oameni de ai mei de ei şi îi duc spre Phoenix cu o maşină, nu merg deloc pe jos.
Domn 2: Aha.
Domn 1: Doar sar un gard sau trec printr-un tunel dacă sunt subţirei şi ajung până la Phoenix. La Phoenix îi lasă acolo. După ce ne dă banii, câte cinci mii de om, îi lasă acolo în oraş. Şi de acolo pot să plece cu avionul, cu ce vor, nu îi mai întreabă nimeni de nimic.
Domn 2: Şi de acolo pot să treacă în Canada sau în New York?
Domn 1: Ajung prima dată în Phoenix şi de acolo în New York. New York este aproape de Canada, tot eu îi bag în contact cu cineva şi ajung după aia în Canada.
Domn 2: Deci, se întâlnesc în Mexic şi după aia trebuie să sară un gard, nu?
Domn 1: Când ajung îi dau în primire la cineva. Trebuie să ţină legătura cu mine printr-un telefon. Eu o să le spun ce să facă şi unde o să se ducă. Şi o să-i aştepte cineva. Eu o să-i pun în contact cu cineva. Acele persoane sunt oamenii mei.
Domn 2: Bine. Şi cu banii cum rămâne? Să-ţi trimită ceva acum?
Domn 1: Să-mi trimită acum trei mii.
Domn 2: Păi, sunt mai mulţi oameni acum, sunt patru persoane.
Domn 1: Nu e nici o problemă, să-mi trimită şase mii.
Domn 2: Aha.
Domn 1: Ăştia sunt pentru început. Când ajung la Phoenix trebuie să dea câte cinci mii de căciulă, în total douăzeci de mii.
Domn 2: Aha. Deci ajung la locul ăla, la Phoenix, şi până să ajungă în cealaltă parte trebuie să-ţi dea câte cinci mii şi la urmă îi trimiţi în Canada.
Domn 1: Da, frate.
Domn 2: Aha, aha. Deci, de la Phoenix cât mai e până să ajungi în Canada?
Domn 1: De la Phoenix şi până în New York mai sunt două-trei mii de kilometri.
Domn 2: Aha.
Domn 1: Dar nu mai este nici o problemă, nu îi mai întreabă nimeni de nimic. Să se mai intereseze şi ei, că din Phoenix sunt liberi, poţi să mergi unde vrei.
Domn 2: Bine, frate. O să vorbesc cu românii acum să văd ce mai zic, că mi-a spus românul acum pe internet: „Stai puţin că te sun acum, să iau şi eu legătura cu băieţii, să-i întreb ce vor“.
Domn 1: Aha.
Domn 2: Cred că nu le convine lor ceva.
Domn 1: Bine, bossule, dacă mai e ceva, mă suni pe numărul ăsta.
Domn 2: Bine, o să le dau şi numărul tău, ca să te sune dacă e ceva. Lor le e frică de drum, înţelegi?
Domn 1: Nu trebuie să se teamă. Banii ăştia care trebuie să-i dea acum sunt puţini. Banii ăi mai mulţi trebuie să-i dea la Phoenix, câte cinci mii de persoană.
Domn 2: Bine, frate. Eu de aia vroiam să spun să fie garanţie pe drum, să fie ălea, că nici eu nu vreau să pierd românii. Că dacă îmi pierd încrederea faţă de români e problemă, că eu am treabă cu ei, înţelegi?
Domn 1: Bine, dar tu trebuie să-mi iei garanţie pentru ei. Că ei trebuie să dea banii la Phoenix. Trebuie să fie cineva care să răspundă pentru ei.
Domn 2: Păi, cum să nu, nu sunt eu?
Domn 1: Bine, bosulică. Vorbim, şi pentru situaţia asta ai dreptul tău în cazul în care iei garanţie pentru ei. Nu e aşa uşor.
Domn 2: Aha. Bine.
Domn 1: Şi ce mai iei tu de la ei, aia e separat, nu mă interesează.
Domn 2: Păi, ce să iau, că sunt săraci, că nu au bani.
Mi-au spus că sunt supăraţi că e prea mult, cinci mii de persoană. Dacă sunt mai multe persoane de plecat, mai laşi din preţ?
Domn 1: Nu am cum.
Domn 2: Bine, hai că te mai sun eu, ca să-ţi trimită banii.
Domn 1: Bine.
„Vezi k am trecut gardu“
Legătura telefonică era ţinută permanent cu cetăţeni români ajunşi în Mexic, indicaţii cu privire la traseul exact de urmat („deşert, gard, dig, luminiţă“), comportamentul în situaţia care vor fi prinşi („aruncaţi cartelă, telefoane, ştergeţi mesaje“), dar şi solicitarea sumelor de bani datorate de migranţi inculpatului (suma de 8.300 de dolari de la un anume Balaci):
Domn 2: Trezeşte ţiganii, în 30 de minute să fiţi în faţa hotelului, că vine omul să vă ia.
Domn 1: Am înţeles.
Domn 2: Să dai plicul la el, să dea el plicul. Auzişi?“.
„În ziua de 14.06.2012, la ora 12:40:23, postul telefonic XXX ia legătura cu postul telefonic XXX (număr de telefon cu prefix din Mexic – n.n.) şi transmite următorul SMS: «Ieşiţi afară că e omu, vă aşteapt㻓.
„În ziua de 14.06.2012, la ora 13:52:54, postul telefonic XXX este contactat de la postul telefonic XXX (număr de telefon cu prefix din Mexic – n.n.) şi primeşte următorul SMS: «Vezi k am trecut gardu’»“.
„În ziua de 14.06.2012, la ora 14:38:34, un domn ia legătura cu Balaci aflat la postul telefonic XXX (număr de telefon cu prefix din Mexic – n.n.) şi discută următoarele:
Domn: Balaci, cum ai sărit gardul, mergi doi, trei kilometri, dai de dig, faci dreapta, nu stânga, dreapta faceţi.
Balaci: E, noi de la gard am luat-o vreo 10, 15 minute pe jos şi am dat de alt gard.
Domn: E, trebuie să mergeţi mai înainte până daţi de dig, unde e râu, şi faceţi dreapta.
Balaci: Păi, gardul e destul de mare. Am dat de gard, am mers vreo 15 minte, 20 de minute.
Domn: Nu pot să-mi dau seama.
Balaci: Deci, de la gard, după ce-am sărit gardul…
Domn: Cum a fost gardul pe care l-aţi sărit?
Balaci: Exact cum a fost, cum l-am sărit şi acesta. Aşa e şi acesta.
Domn: Mare de cinci metri? Cât avu?
Balaci: Aha, cinci metri, da.
Domn: Şi acesta cum e, tot de cinci metri?
Balaci: Nu ştiu.
Domn: N-are cum, trebuie să mergeţi, să evitaţi, trebuie să găsiţi undeva să se termine.
Balaci: Să se termine gardul?
Domn: Da. Nu era aşa. Nu ştiu, hai că vă sun eu.
Balaci: Ce facem, stânga sau dreapta?
Domn: Dacă e digul, trebuie să faceţi dreapta. Trebuie să daţi de digul acela“.
Profit: un milion de euro
Procurorii DIICOT au trimis în judecată mai multe persoane în acest caz. Ovidiu Bil Chiciu, Dumitru Chiciu, zis Paris, Liviu Rădulean şi Filip Sărdaru au fost arestaţi preventiv, în timp ce Daniel Rădulean şi Luigi Cristinel Popescu au fost arestaţi în lipsă şi daţi în urmărire internaţională. Conform anchetatorilor, romii ar fi obţinut venituri de peste un milion de euro din racolarea, transportarea şi înlesnirea trecerii frontierei a sute de persoane. „Liderii grupării au fost identificaţi ca fiind Chiciu Dumitru, zis Paris, de 39 de ani, Serdaru Filip, de 40 de ani şi Popescu Luigi Cristinel, de 44 de ani, exponenţi ai lumii interlope din municipiul Craiova. În sarcina membrilor grupării s-a reţinut că, în schimbul sumei de aproximativ 8.000 USD/ migrant, au racolat, îndrumat şi călăuzit persoane de etnie romă, provenind din judeţele Dolj, Vâlcea şi Mehedinţi, facilitându-le acestora trecerea frauduloasă a frontierei de stat dintre Mexic şi SUA, respectiv SUA – Canada“, după cum au comunicat, la momentul trimiterii în judecată, procurorii DIICOT Craiova.
