Chitarele au sunat în Piaţa Mihai Viteazul pe versurile poetului Adrian Păunescu, în ultima seară a Festivalului Internaţional cei poartă numele, în încercarea de a rememora măreţia serilor concertistice ale „Cenaclului Flacăra”. Pe scenă, un birou cu o faţă de masă roşie, şi pe el în semn simbolic, doar o carte: „Cartea cărţilor de poezie” semnată Adrian Păunescu. În rest doar muzică. Ea a fost lăsată să vorbească, să impresioneze, să sensibilizeze. Mai întâi Mădălina Amon, şi mai poi Octavian Bud au recreat atmosfera de altădată. Valentin Moldovan, „probabil cea mai bună voce pe care Cenaclul a avut-o” după cum menţiona Andrei Păunescu, citându-l pe tatăl său, a vorbit despre „Iubirea mortală” şi aşa cum obişnuia odinioară şi despre „omul pădurii”. Vasile Mardare a venit la braţ cu „Ţiganca de la semafor” şi celebri „Păpuşarii” dar şi cu „Stelele sudului”, piesă dedicată Craiovei . Au răsunat în Piaţa Mihai Viteazul, şi atât de cunoscutele „Rugă pentru părinţi”, „Copacii fără pădure” în interpretarea lui Cătălin Stepa, cel care a primit de la mama sa ca moştenire o voce şi o chitară, dar şi „Bieţi lampagii” şi alte asemenea melodii celebre care au smuls nostalgii din partea publicului spectator. „Sunt din Bucureşti. Această seară îmi aminteşte de adolescenţă, de Cenaclul Flacăra. Adrian Păunescu ne-a învăţat să iubim oamenii, ţara, poezia, muzica, să fim mai buni”, a precizat Adina Moraru. Lacrimile de bucurie, aducerile aminte au curs în acorduri de chitară. Nimeni nu s-a sfiit să plângă, să râdă, să fredoneze în seara rememorării Cenaclului alături de Nicu Alifantis, Cristian Buică, Raul Cârstea, Emeric Imre, Mihai Napu, George Nicolescu, Magda Puşkas, Evandro Rosetti, Victor Socaciu, Vasile Şeicaru şi Mircea Vintilă acompaniaţi de Andrei Păunescu şi trupa Totuşi.
