Sergiu Nicolaescu
Sergiu Florin Nicolaescu s-a născut pe 13 aprilie 1930, la Târgu Jiu. A fost regizor, scenarist, actor și, după 1989, politician român. A debutat ca regizor în 1959 cu scurtmetrajul „Scoicile nu au vorbit niciodată“, iar scurtmetrajul „Memoria Trandafirului“ i-a atras atenția internațională, fiind un succes la Cannes. Primul său film de lungmetraj a fost coproducția româno-franceză „Dacii“ (1966), care a participat la cel de-al cincilea Festival Internațional de Film de la Moscova. Filmul reprezintă debutul parteneriatului artistic dintre Sergiu Nicolaescu (regizor) și Titus Popovici (scenarist). Pelicula „Mihai Viteazul“ a fost următoarea colaborare cu Titus Popovici. Cu acest film a participat la cel de-al șaptelea Festival Internațional de Film de la Moscova și a fost propunerea României la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin în 1972. Criticul de film Marian Țuțui scria că „Mihai Viteazul este probabil cel mai bun film istoric românesc…“.
„Cu mâinile curate“, „Un comisar acuză“, „Nemuritorii“, „Osânda“, „Nea Mărin miliardar“, „Noi, cei din linia întâi“, „Mircea“, „Începutul adevărului (Oglinda)“ sunt alte câteva filme care poartă amprenta „celui mai redutabil producător de istorie populară în limbaj cinematografic“, după cum îl numea istoricul Adrian Cioflâncă.
Multe din filmele sale au păstrat o veritabilă popularitate la public, impunând în folclorul urban citate repetate și parodiate precum „Un fleac, m-au ciuruit“ sau „Nu trage dom Semaca, sunt eu, Lăscărică“ și personaje memorabile ca legionarul Paraipan (jucat de Gheorghe Dinică) și țiganul Limbă (Jean Constantin).
