Dr. Alex. Daniel, secretar al Cercului Medico-farmaceutic înfiinţat în 1902 la Craiova, vorbea despre activitatea acestuia în paginile vechi ale Arhivelor Olteniei
Sunt aproape 20 de ani de atunci, îşi amintea autorul. „În septembrie 1902, un grup de medici tineri, zeloşi de progres şi cu dorinţă de a forma în Craiova un centru medical ştiinţific, în care tot ce este nou şi interesant să se discute, au ventilat ideia creierei unui cerc medico-farmaceutic în acest oraş. Sufletul şi iniţiatorii acestei idei erau D-nii Dr. Vernescu şi Dr. Ch. Laugier. Craiova pe atunci nu avea mănunchiul de specialişti de astăzi. Medici bătrâni ca Dr. Vercescu, Dr. Dima Georgescu şi alţii reprezentau sfârşitul medicinei vechi, care împreună toate ramurile acestei vaste ştiinţi. Odată ideia concepută şi după insistenţele şi stăruinţele depuse pe lângă confraţi şi farmacişti, într’o şedinţă la 15 Sept. 1902, ţinută în salonul ofiţerului stărei civile din vechea Primărie (str. I. C. Brătianu), se pune bazele constituirei Cercului Medico-farmaceutic“.
Dorinţa vie a mai multor generaţii
Cu această ocazie, D-l Dr. Vernescu explica, citat de autor, scopul înfiinţării acestei societăţi ştiinţifice: „Ideia de a uni într’o societate întreg corpul medico-farmaceutic din Craiova, nu este nouă. Ea a fost dorinţa vie a mai multor generaţii de medici şi farmacişti, care s’au succedat pe vremuri, fără însă de a putea fi realizată până acum“.
Şi mai departe, „după ce arată cum este constituit corpul avocaţilor şi celelalte bresle, spune că depinde de unirea tutulor, medici şi farmacişti, de a ne înălţa moralmente între noi şi prin noi. Ţărmurind bine drepturile şi datoriile fiecăruia dintre noi, vom contribui a stabili solidaritatea, ce trebue să existe între toţi membrii aceluiaşi corp medical, iar pe lângă toate aceste deziderate, cercul nostru va sluji în interesul ştiinţific al membrilor săi, prin convocarea acestora cel puţin la 15 zile, pentru comunicări de cazuri clinice inportante sau pentru ţineri de conferinţe“.
Preşedintele acestui cerc era Dr. I. Vercescu, cel mai vârstnic confrate, casier fusese ales Dr. M. Ştefănescu, iar secretar general Dr. Vernescu. Centrul medico-farmaceutic luase cu chirie, împreună cu societatea „Ajutorul“, un local peste drum de Liceul „Carol I“, cu 600 de lei anual. „Cercul era abonat la un număr de 16 reviste medicale române şi străine, alcătuindu-şi astfel încet biblioteca de mai târziu“.
În sânul comitetului, pe lângă comunicările ştiinţifice, s-au mai luat şi hotărâri care făceau onoare activităţii acestuia. „Astfel sunt plăcile comemorative de la spitalele din Craiova, care aveau să imortalizeze numele glorioase ale confraţilor morţi făcându-şi datoria, şi să arate generaţiilor viitoare ce a făcut corpul medical în anii de grea încercare. Şedinţele cercului medico-farmaceutic se succed regulat la 15 zile şi membrii lui, azi (1922 – n.r.) 80 la număr, specialişti merituoşi în diferite ramurie ale medicinei, aduc comunicări de o adevărată valoare ştiinţifică“.
Biblioteca cercului număra atunci „colecţiuni alese din toate revistele medicale încă din 1903, frumos legate, iar prin donaţiunile familiei Drului Vulpescu, mort în răsboiu, a D-lui Dr. Schina, D-l Dr. Augustin, numărul volumelor a crescut, aşa că în sala de şedinţă a cercului ori ce membru poate citi, între 4-8 seara zilnic, revistele la care cercul este abonat“.
„Nevoia de a contribui la desăvârşirea ştiinţei“
În chestiunile de ordin profesional, „s’a desbătut în detaliu anteproectul pentru modificarea Legei Sanitare, propus de D-l Inspector General Sanitar Dr. Charles Laufier, dezideratele corpului medical din Oltenia, stabilirea onorariilor medicilor faţă de scumpetea vieţei, raporturile medicilor faţă de diferite autorităţi şi instituţiuni.
Rolul şi inportanţa cercului medico-farmaceutic a devenit atât de mare, încât astăzi ori ce medic civil sau militar, farmacist sau veterinar, stabilindu-se în localitate, cere singur înscrierea în acest cerc, simţind nevoia de a contribui fiecare cu luminile lui la desăvârşirea ştiinţei şi să primească la rândul său noi cunoştinţe din observaţiile altora“.
Atunci, la 12 ianuarie 1922, când a fost publicat articolul, „acest corp ştiinţific, alcătuit din membrii cercului, reprezintă o unitate de vederi care impun pretutindeni sămânţa asvârlită acum 20 de ani de primii iniţiatori a căzut pe pământ bun şi mănos, dând roade alese şi apreciate de toţi“.
