Răsturnare de situaţie în afacerea imobiliară de peste un milion de euro în care este implicată Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI). După ce GdS a relatat modul în care ANCPI se pregătea să plătească un sac de bani unei persoane fizice pentru o clădire de pe strada Morii, din cartierul Faţa Luncii, pentru a-i muta acolo pe cadastriştii din Dolj, Agenţia a decis să reia în instanţă procesul la care renunţase. Totodată, proprietarul clădirii i-a ameninţat pe jurnaliştii GdS că-i va în judecată.
GdS a publicat pe 21 ianuarie un articol în care prezenta situaţia incendiară de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj, acolo unde angajaţii erau nemulţumiţi că urma să fie mutaţi din sediul din centrul oraşului într-o clădire pe care ANCPI, instituţie în subordinea căreia se află, dorea să o cumpere cu 1,3 milioane de euro de la Nicolae Cazacu, patronul Policlinicii Bunavestire. Angajaţii se plângeau că respectiva clădire este amplasată într-o zonă improprie activităţii de cadastru, pe strada Morii, undeva în cartierul Faţa Luncii, departe de mijloacele de transport în comun, iar specialiştii imobiliari spuneau că, în prezent, clădirea nu valorează nici jumătate din preţul vehiculat. Scandalul mutării sediului OCPI Dolj într-o clădire nouă a început însă în urmă cu cinci ani, atunci când ANCPI a organizat o licitaţie pentru achiziţionarea unui sediu pentru care pusese la bătaie o sumă considerabilă de bani. Iniţiativa achiziţiei a fost luată sub guvernarea liberală.
Începutul scandalului
Conducerea de atunci a ANCPI a decis să cumpere un sediu pentru filiala din Dolj, deoarece clădirea de pe strada Brestei în care funcţiona instituţia fusese revendicată. Agenţia a cerut mai multe oferte de preţ pentru clădiri, la licitaţie s-au înscris mai multe persoane, iar câştigător a fost desemnat Nicolae Cazacu, patronul Policlinicii Bunavestire din Craiova. Acesta ceruse 1,3 milioane de euro pentru o clădire situată pe strada Morii, numărul 33, care se intersectează cu bulevardul Râului. Clădirea este structurată pe trei etaje, are 1.450 de metri pătraţi, iar terenul din jur măsoară 1.700 de metri pătraţi. A trecut timpul, iar ANCPI nu dădea nici un semn că mai plăteşte banii. Cazacu a dat telefoane, a întrebat ce se întâmplă, dar nu mai primea nici un semn. În februarie 2009, după ce liberalii au plecat de la guvernare, ANCPI i-a comunicat acestuia că procedura de atribuire a contractului de cumpărare a unui imobil cu destinaţia de sediu OCPI Dolj a fost anulată. Cazacu a depus contestaţie la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, dar aceasta a fost respinsă. Şi atunci s-a adresat justiţiei.
În decembrie 2011, Tribunalul Dolj a emis o decizie prin care a anulat decizia ANCPI de anulare a procedurii de atribuire a contractului de vânzare-cumpărare şi a obligat ANCPI să încheie contractul. „Obligă pârâta ANCPI prin directorul general să încheie cu reclamanţii contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul din Craiova, strada Morii, nr. 33, judeţul Dolj, la preţul de 1.350.000 de euro potrivit procesului-verbal de negociere din 21.04.2008, sub sancţiunea de daune cominatorii în cuantum de 10.000 de lei pe zi întârziere de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data încheierii efective a contractului. Obligă pârâta către reclamanţi la plata sumei de 120.000 de euro, cu titlu de despăgubiri materiale, şi 8.048,9 lei cheltuieli de judecată. Cu apel“, se arată în decizie. Iniţial, conducerea ANCPI a făcut apel la această decizie, proces care a ajuns la Curtea de Apel Timişoara. Între timp, însă, s-a schimbat din nou guvernarea, iar noul director al ANCPI a decis să renunţe la proces şi să cadă la pace cu Nicolae Cazacu. Astfel că, pe 13 decembrie 2012, procesul a fost suspendat potrivit articolului 242 din Codul de Procedură Civilă, care spune că „instanţa va suspenda judecata când amândouă părţile o cer“. Asta însemna că ANCPI se pregătea să încheie contractul. La zece zile după apariţia articolului în GdS, conducerea Agenţiei s-a răzgândit, din motive numai de ea ştiute, şi a decis să continue procesul.
Răzgândacii de la ANCPI
Întrebările care apar în această afacere sunt următoarele: de ce s-a răzgândit ANCPI şi nu a mai cumpărat noul sediu şi cum a reuşit Nicolae Cazacu să convingă instanţa să-i dea câştig de cauză. Dacă la prima întrebare răspunsul se ascunde undeva în lumea politică, la ultima, GdS vă prezintă motivaţia Tribunalului Dolj. Magistraţii au considerat că decizia conducerii ANCPI de anulare a procedurii de atribuire a fost nelegală, deoarece fuseseră parcurse toate etapele prevăzute de legislaţia în domeniu. Concret, Nicolae Cazacu a dat ANCPI în judecată spunând că, după ce a fost declarat câştigător în 2008, s-a prezentat la sediul ANCPI Bucureşti, unde s-a încheiat procesul-verbal de negociere, semnat pe fiecare pagină de membrii colectivului de coordonare ai Agenţiei. Cazacu mai spune că o lună mai târziu a fost invitat să obţină actele necesare pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, dar nu a mai primit nici un răspuns de la ANCPI. În schimb, a fost informat după şapte luni, printr-o adresă din februarie 2009, că procedura de atribuire a fost anulată. Disputa cauzată de această adresă se învârteşte în jurul întrebării dacă ANCPI mai putea anula procedura odată stabilit câştigătorul şi semnat procesul de negociere. ANCPI a susţinut în instanţă că rezultatul negocierii nu o obliga să şi semneze contractul. „Prin aprobarea raportului privind rezultatul negocierii se manifestă consimţământul prealabil încheierii angajamentului legal, iar în speţă raportul nu a fost aprobat, astfel că este evident că nu s-a născut consimţământul“, s-a apărat ANCPI. Practic, după semnarea acestui raport de negociere, conducerea de atunci a ANCPI a decis să desemneze un expert care să verifice dacă imobilul corespunde cerinţelor Agenţiei. Cazacu consideră, însă, şi magistraţii au fost de acord cu el, că nu era necesară o expertiză atâta timp cât angajaţii Agenţiei vizitaseră clădirea şi îşi dăduseră deja acceptul. „Instanţa constată că este nelegală o asemenea decizie a autorităţii contractante şi că este nelegal şi actul în urma căruia a fost luată o asemenea decizie (…) se pot folosi experţi care să întocmească un raport de specialitate (…) numai în etapa de evaluare a ofertelor, iar nu după finalizarea etapei de evaluare“, se arată în motivarea deciziei Tribunalului Dolj, prin care ANCPI a fost obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu Nicolae Cazacu.
Interesant este că, într-o speţă asemănătoare, la Târgu-Mureş, instanţa a judecat în favoarea cadastriştilor. Oficiul Judeţean dorea să închirieze o clădire, a desemnat un câştigător care îi punea la dispoziţie gratis, pe lângă cele solicitate în caietul de sarcini, şi o suprafaţă de aproximativ o sută de metri. S-au urmat aceleaşi proceduri, iar în final, Oficiul a anulat procedura, motivând că ar costa-o bani în plus să întreţină cei o sută de metri. Iar judecătorii au fost de acord.
Procesul merge mai departe, dar în favoarea cui?
GdS a obţinut un răspuns oficial din partea ANCPI, care, deşi nu răspunde la toate întrebările solicitate de noi, măcar aruncă o urmă de lumină asupra a ceea ce s-a întâmplat de fapt. De exemplu, Agenţia nu explică de ce a renunţat la proces în decembrie anul trecut, dar spune că, pe 31 ianuarie, a transmis instanţei cererea de repunere pe rol a litigiului. „La ora actuală, nu se poate preciza momentul la care va avea loc plata şi nici suma ce urmează a fi achitată, întrucât în prezent există un litigiu pe rolul instanţei de judecată, litigiu care poate genera şi alte sume suplimentare faţă de preţul efectiv al imobilului“, spune ANCPI în răspunsul trimis GdS. Din formulare, putem înţelege un singur lucru. ANCPI se aşteaptă să piardă procesul şi de aceea vorbeşte sigur despre plată. Desigur, nu ştie când şi cât, dar nicăieri nu reiese că ia în calcul să şi câştige procesul. Şi atunci de ce a decis să-l continue, dacă tot căzuse la pace cu Nicolae Cazacu? Poate doar ca să plătească şi despăgubiri. GdS a întrebat Agenţia dacă este oportună achiziţionarea unui sediu într-o zonă considerată periculoasă a Craiovei, departe de celelalte instituţii, cum ar fi primăria şi prefectura. Răspunsul a fost scurt: La data derulării procedurii de achiziţie, Colectivul de Coordonare a considerat că acesta corespunde cerinţelor din caietul de sarcini. De asemenea, în ciuda nemulţumirii angajaţilor, prin vocea liderului de sindicat Florin Bălănescu, ANCPI spune că aceştia nu au formulat nici o obiecţie şi nu au semnalat nici un impediment cu privire la imobilul ofertat. Cât despre preţul de 1,3 milioane de euro, ANCPI nu se pronunţă dacă este mare sau mic, ci se rezumă să spună că s-a făcut un studiu de piaţă la nivelul anului 2008.
Cazacu ameninţă cu procesul
După apariţia în GdS a articolului despre această licitaţie, Nicolae Cazacu a trimis pe adresa redacţiei un drept la replică, în care concluziona că va da în judecată GdS şi persoanele care şi-au spus părerea despre această afacere, pe motiv că punctele de vedere au fost „tendenţioase“ şi că au fost prezentate aspecte personale fără acceptul său. Şi asta, cu toate că GdS i-a luat lui Nicolae Cazacu un punct de vedere. Iată ce spunea acesta referitor la părerile „tendenţioase“ cum că preţul clădirii ar fi prea mare şi că nu este poziţionată într-o zonă potrivită pentru o instituţie a statului.
„Un directoraş din ANCPI, care acum dă cu subsemnatul pe la Parchet, a blocat tranzacţia. Clădirea face toţi banii. Are teren pentru 25 de locuri de parcare, este finisată foarte bine. Ah, zona nu le place angajaţilor de la OCPI! Atunci să se ducă să lucreze la privat! De când lucrează în centru, mereu îi văd prin oraş, rezolvându-şi treburile personale. Eu le-aş lua telefoanele mobile angajaţilor ca să nu mai piardă timpul la serviciu. Sunt opt ore de muncă, opt să fie (…) Nu este deloc departe de centru. Unde s-a auzit că o instituţie a statului trebuie să fie neapărat în centrul oraşului? Vin notari şi alţi clienţi? Dar clădirea arată foarte bine, este mult mai utilă decât aceea în care funcţionează acum OCPI Dolj. Ştiţi că numai pentru chirie au plătit până acum jumătate din cât costă noul sediu? Preţul nu este mare deloc. Uitaţi-vă ce s-a întâmplat la Iaşi, acolo unde ANCPI a plătit 2,8 milioane de euro pentru un sediu pe care nici nu îl foloseşte“.
