Pentru Carlo Drăgoi, un copil de 12 ani din comuna Braloştiţa, judeţul Dolj, Crăciunul de anul acesta este mult diferit de cele petrecute până acum. Îl aşteaptă pe patul de spital, la Secţia de Oncologie pentru copii, cu dorinţa de a avea măcar medicamentele necesare pentru a lupta cu boala.
Carlo a fost diagnosticat cu leucemie limfoblastică în urmă cu un an. De atunci, face tratament cu citostatice. Lupta cu boala este foarte anevoioasă din cauza situaţiei materiale precare. Părinţii lui nu lucrează, iar singurul venit îl reprezintă alocaţia sa şi a fratelui său, care înseamnă 90 de lei pe lună. Tratamentul lui presupune multă cheltuială. „Nu reuşim să-l luăm tot timpul. Cumpărăm pastilele mai ieftine, până în 50 de lei, când suntem acasă“, spune mama băiatului. De această dată, băiatul are nevoie de comprimate de Dexametazonă, denumire pe care micuţul o ştie pe de rost. Acesta este un medicament necesar în tratamentul său pe perioada spitalizării, care va dura până după Anul Nou.
Sărbători fără brad şi cozonac
Pentru Carlo, perioadele de spitalizare sunt lungi. Salonul 1037 de la etajul zece al Spitalului Clinic de Urgenţă Craiova i-a devenit a doua casă. Împarte cămăruţa de spital cu încă un băieţel şi mama sa. De această dată, va petrece şi Crăciunul, dar şi Revelionul în mica rezervă. De Moş Crăciun şi de bucuriile specifice vârstei aproape că a uitat. „Nu ştiu ce îmi doresc. Cred că sănătate şi poate… câteva portocale“, spune băiatul, cuprins de tristeţe. De altfel, pentru Carlo, Crăciunul nu a adus niciodată cadouri. „Nu am avut brad şi nici cozonac sau alte prăjituri. Doar carne de porc de la bunicul“, spune Carlo. Anul acesta, de Sărbători va fi departe de casă. Ştie însă pentru ce este internat. „Trebuie să fac citostatice, de asta nu pot fi cu toată familia acasă“. Are voinţă multă în lupta cu boala. Cadrele medicale spun că, în ciuda situaţiei materiale precare, nu a lipsit niciodată de la tratament. Şi acesta a început să dea rezultate. „Mai are de făcut încă o internare în afară de cea de acum şi ar putea să scape“, a precizat Janeta Yazji, asistentă pe Secţia de Oncologie.
Învaţă la lumina unei lanterne
Boala îl ţine pe Carlo departe şi de şcoală. „Nu am mai fost la şcoală de la începutul acestei luni“, mărturiseşte copilul. Este în clasa a VI-a şi învaţă la Şcoala din Braloştiţa. Temele şi le pregăteşte destul de greu. Locuieşte într-o casă modestă, cu două camere şi fără curent electric. Scrie şi citeşte la lumina unei veioze cu baterii, singura sursă de lumină în casă. Nu a avut niciodată televizor sau frigider. Părinții lui nu au bani nici de lemne. Iarna, frigul cuprinde încăperile micuţe ale casei modeste în care locuiește familia. „Nu am avut bani de lemne şi adunăm ce mai găsim pe drum sau din pădurea apropiată. De multe ori este frig“, afirmă mama băiatului. Banii îşi pun amprenta şi pe regimul alimentar al copilului, care ar trebui să fie bogat în legume şi fructe. Fasolea şi cartofii constituie însă de multe ori mâncarea de bază. Cât despre îmbrăcăminte, mai primeşte uneori hăinuţe de la cei care îi cunosc povestea. Iarna aceasta l-a prins fără cizme, într-o pereche de adidaşi negri, dar nu se plânge. Îşi doreşte doar medicamentele necesare pentru a se vindeca.
Persoanele cu suflet mare care vor să-l ajute pe Carlo și familia lui se pot adresa redacției Gazeta de Sud sau îl pot vizita la Spitalul Județean, Secția de Oncologie pentru copii, salonul 1037, unde este internat în perioada Sărbătorilor de iarnă.
