De la 1 septembrie, posturile comunale de poliţie au fost reînfiinţate. Unii oameni sunt mai liniştiţi cu poliţia-n „curte“, alţii zic că va fi tot la fel, fiindcă sunt alte legi ce domină societatea noastră. La poliţie, şefii de post şi agenţii aşteaptă să-şi (re)vadă comunitatea din care făcuseră parte până să fie mutaţi sau să se integreze în cea în care lucrează, mai nou.
Căldura încă domoală a dimineţii a reuşit să scoată la plimbare câţiva locuitori din comuna Podari. Pe la ora 10.00, o femeie se plimbă pe uliţă cu o plasă în mână. Priveşte reticentă şi, când aude despre ce e vorba, răspunde imediat: „Ori că e, ori că nu e, e acelaşi lucru. Reclamaţiile care se fac se aruncă la coşul de gunoi“, a spus doamna scundă cu părul alb, îmbrăcată într-o rochiţă neagră cu flori.
Unii nici nu ştiau că s-au reînfiinţat aceste secţii. Elisabeta Cojocaru de 64 de ani umple un bidon cu apă la ţâşnitoarea din faţa casei. „Ideea e bună… Dacă nu era nimeni aici, du-te, un’ te duci? Numai la Bucovăţ, că acolo erau“. Doamna cu basma pe cap recunoaşte că n-a avut probleme de nici un fel cu poliţia şi nici n-a fost nevoie s-o cheme vreodată. Şi nici nu cunoaşte pe nimeni care să fi avut. E norocoasă.
O bunică a ieşit la plimbare cu nepoţica ei. Din căruciorul albastru cu alb se văd ieşite o mânuţă şi un picior de sub o păturică tomnatică. „N-am avut probleme“, spune Nicoliţa Tudor de 64 de ani, liniştită, în timp ce priveşte bebeluşul. „Avem şi camere video şi nu prea mai au hoţii curaj“. Într-adevăr, comuna Podari este supravegheată video. Asta ne spun şi pancartele înfipte în pământ, unele dărâmate, altele nu.
Din cărucior sau din căruţă, poliţia e bine(re)venită
Viorel Popescu de 45 de ani, umblă grăbit pe o stradă din Podari cu nişte facturi. El locuieşte în Craiova, dar îi pasă de siguranţa părinţilor săi, care încă locuiesc aici. „E bine să fim păziţi. Eu nu sunt de aici, dar mai vin pe la ai mei“. Mergând mai departe pe drumul principal, două căruţe stau parcate pe jumătate de drum. Prima, cu doi cai, are doi „şoferi“ din Palilula. A doua, cu un singur cal alb cu pete maronii, îl are cocoţat la frâie pe Ionel Tudorache, de 45 de ani. Râde. „E foarte bine că s-a reinstalat poliţia, că am numai necazuri. Cântă muzica toată ziua, fac gălăgie şi nu pot să dorm, au o orgă din aia…“. Râde iar. „Tot reclamam la Bucovăţ, normal că ne simţim mai în siguranţă cu poliţia în comună“.
În faţa clădirii poliţiei, Constantin Stoica de 54 de ani e mândru nevoie-mare. „Acuma am avut nunta cu fata şi am venit să-şi schimbe buletinul“, spune acesta în timp ce-şi trage bicicleta de coarne, încercând s-o ţină locului. „Ne-a părut rău că au desfiinţat-o, că mai sunt oameni care fac scandaluri. Aşa, este bine cu poliţia aici“.
Într-o cameră din sediu, vopsită predominant în albastru, agentul şef principal Octavian Nica, şeful de post al Poliţiei Comunale Podari, care, de la 1 ale lunii este însoţit aici de alţi patru agenţi, spune că această decizie „este cea mai bună formă de organizare. În peste 20 de ani de activitate am avut ocazia şi timpul să fac o comparaţie“. El mărturiseşte că cele mai importante acţiuni poliţieneşti – prioritatea poliţiei comunale – sunt „prevenirea violenţei şi a furturilor“, recunoscând, totodată, că se fură fier, cazane şi altele, dar că la Podari au reuşit să ţină furturile sub control, el rămânând aici şi pe perioada desfiinţării posturilor de poliţie comunală. Totodată, şeful de post admite că „atunci când te sună, oamenii te sună ca la salvare. Prin faptul că mergi şi discuţi zece minute, poţi evita o violenţă, uneori mare. Ca să previi fapte trebuie să fii în localitate“, iar această reorganizare le permite poliţiştilor să fie „mult mai aproape de cetăţean“.
„E legea pumnului, e legea junglei“
Drumul continuă către Radovan, unde locuitorii, dacă aveau probleme, sunau la 112 şi le era trimis un echipaj de la Secţia de Poliţie din Giubega. Scepticismul pluteşte în aer în faţa unui magazin. De fapt, e un scepticism ce merge spre pesimism. Într-o rochiţă albă, o doamnă de 33 de ani mărturiseşte sincer că „la noi, în România, e legea pumnului, legea junglei. Şi dacă e poliţia, şi dacă nu e, e la fel“. Doamna cu rochiţă neagră cu floricele din Podari ar fi întru totul de acord. „Nu mă linişteşte. Atâta timp cât îţi vezi de treaba ta… Cei care sunt în cercul ăla, aşa stau şi aşa rămân, nu-i rezolvă nimeni, nu-i schimbă“. Aceasta încheie subiectul cu un gest discret spre gură: „Ar fi multe de spus, dar aici am învăţat să vorbim puţin“.
În curtea Postului de Poliţie din Radovan, un câine se gudură când mai vede pe cineva. Felurite ambalaje stau aruncate în curte, la umbra unui pom ce te mai păzeşte un pic de arşiţa sfârşitului de vară. Se vede că n-a mai fost nimeni pe acolo de ceva vreme. Înăuntru sunt agentul principal Cristian Bizera, ajutorul şefului de post din Radovan, şi agentul Alin Alexie. Pe o sobă din cameră zace o scrumieră, un ghem de aţă şi o cutie de chibrituri, iar în colţul din stânga sus al camerei, o cameră video ce priveşte totul prin ochiul transparent. „Era mai bine înainte (de desfiinţare – n.r.). Ştiai ce ai în sat, ştiam ce se întâmplă, iar oamenii mă sunau la ora 2.00-3.00 să-mi spună. De când m-am mutat, nu m-au mai sunat“, spune Cristian Bizera. „Ia uite Radovanul meu“, îşi zicea, nostalgic, când trecea prin comună, de la Giubega. La sfârşitul săptămânii, lumea a aflat că postul de poliţie este din nou în slujba lor, poliţia făcându-şi datoria de a da de veste în comunitate.
La plecarea din Radovan, la un colţ de stradă, Vergica Dinuţ (53) din Întorsura şi Mihai Piciu (57), localnic, s-au întâlnit să discute ca-ntre vecini. „E foarte bine“, spune domnul Piciu. „Sunt ţigani care vin din Italia, fac gălăgie, petreceri. Şi dimineaţa…“, lasă acesta să se înţeleagă mai departe. Cât priveşte problema hoţilor, acesta e ferm. „Ce poţi să-i faci? Dacă-l prinzi în curte, îi dai cu toporu-n cap, dar tot pe mine cade vina, că nu am anunţat. «Prinde, domnule, hoţul, şi mă chemi pe mine!». Păi, la dracu’ te mai chem? Nu te mai chem. Scrie clar, domnule, l-ai prins în curte, ia-i, nene, gâtul. Ce-ai căutat să-mi violezi domiciliul?“. Tot el recunoaşte că n-a fost de acord cu ideea „să le facă centre. Se întâmplă lucruri la noi, Târnava, Fântânele… Sirena merge“, iar, după Mihai Piciu, reacţia hoţilor e aproape un reflex: „Plecară ăştia, hai că operăm colea“. Aşa cum e acum, e mai bine, că e cineva în permanenţă acolo. Bătăile, completează acesta, se întâmplă târziu: „De bătut, se bat cam după ora 2.00 noaptea, după ce se «antrenează» bine“.
O ultimă pancartă cu localitatea monitorizată video spune „la revedere“, în drum spre Craiova. Aici, la Inspectoratul Judeţean de Poliţie Dolj, preşedintele Elvis Măceşanu şi vicele Marius Bărbulescu ai Sindicatului Poliţiştilor Dolj au o concluzie simplă: măsura este bună, dar nu există resurse suficiente şi condiţii optime pentru ca poliţiştii să-şi desfăşoare activitatea aşa cum trebuie. Nu există logistică, benzină, naveta şi-o plătesc singuri, dar pentru comunitate, recunosc ei, măsura este bună. „Noi ne facem datoria şi în condiţiile acestea, dar nu se mai poate, mă-nţelegeţi dumneavoastră?“, încheie Marius Bărbulescu răspicat.
Schimbarea schimbării
La un an şi ceva după ce Traian Igaş, fost ministru al administraţiei şi internelor, a desfiinţat posturile de poliţie (104 în judeţul Dolj), Ioan Rus, următorul ministru de interne, a hotărât să le reînfiinţeze. De la 1 septembrie, în judeţul Dolj, posturile de poliţie au fost reînfiinţate, funcţionând ca înainte de comasarea lor în cele 15 secţii rurale. Totodată, Ioan Rus a hotărât să retrimită agenţii la posturile de poliţie din comune.
Ca urmare a reorganizării poliţiei din mediul rural, de la 1 septembrie, în judeţul Dolj, funcţionează atât cele 15 secţii de Poliţie Rurală, cât şi 104 posturi de Poliţie Comunală. La secţiile de Poliţie Rurală îşi vor desfăşura activitatea 44 de ofiţeri de poliţie şi 79 de agenţi, iar la posturile de poliţie vor activa 413 agenţi de poliţie, dintre care 104 vor ocupa funcţia de şef de post.
