de Elena Ştefoi, Editura Cartea Românească
Volumul de poezie „Raport de etapă“ este o radiografie a unor experienţe de tranziţie – dintr-o realitate în alta, de la o vârstă la alta, dinspre o anume formulă poetică spre reformularea unor vechi înţelesuri la contactul lor cu o lume nouă, eclectică, obsedată de ştirile zilnice şi speriată de catastrofele la care ea însăşi lucrează cu sârg. Volumul de poezie este semnat de Elena Ştefoi şi a apărut la editura Cartea Românească.
Cele patru cicluri ale acestui volum recompun o etapă existenţială pe mai multe planuri, dând târcoale câtorva întrebări: ce rămâne din dramele noastre morale după ruptura din 1989 pe care ne-am fălit c-o dorisem, dar care ne-a făcut să plonjăm în minciună? Cum să fii la locul tău într-o ţară îndepărtată în care ai ajuns temporar şi parcă din întâmplare, când tragi după tine trecutul magnetic din locurile de baştină şi trădarea celui pe care l-ai iubit? Cum te vor recunoaşte toţi ai tăi (mutaţi Dincolo demult şi în floarea vârstei) după sejurul tău de peste Ocean, cât de pregătit poţi fi pentru inevitabila întâlnire cu ei?
„Poemele Elenei Ştefoi sunt aşezate într-un clar context social şi literar deopotrivă, manifestând insurgenţă faţă de tot ceea ce ar putea să «pună prea frumos realitatea cu botul pe labe». Depresiile, răsucirile de ordin intim sunt atenuate, recuperate, într-un gest compensator, de gândul poeziei, al echilibrului existenţial pe care ea e capabilă să-l instaureze în lume“, considera Dan Cristea.
„Dacă salvarea vine doar din adecvare şi conformism, spre ce punct de sprijin se poate îndrepta o fiinţă altădată rebelă? Ea refuză rătăcirea între două maluri, descoperind similitudini între asumarea exilului şi plecarea la Ceruri, convinsă că, de fapt, moartea nu-i decât o limbă străină (mai uşor sau mai greu de-nvăţat), iar protocolul diplomatic, o formă oarecare de revoltă în faţa obrăzniciei atotcâştigătoare. Talent cu totul remarcabil, inteligenţă artistică ieşită din comun, forţă de expresie – iată câteva din calităţile majore ale poeziei Elenei Ştefoi, despre care am scris şi pe care o preţuiesc în mod cu totul aparte“, spunea Ştefan Augustin Doinaş.
„Subtextul frige uneori în poeziile Elenei Ştefoi, înroşind textul“, remarca Nicolae Manolescu, în timp ce Mircea Mihăieş consideră că „drumul Elenei Ştefoi nu ocoleşte sarcasmul, dar nici nu se lasă impresionat de invazia cuvântului comun. Experienţa ei e experienţa unei biografii neobişnuite, trăite cu totală dezinvoltură“.
Elena Ştefoi s-a născut pe 19 iulie 1954 în comuna Boroaia, judeţul Suceava. Este absolventă a Facultăţii de Istorie-Filosofie şi doctor în Filosofie la Universitatea Bucureşti; membră a Uniunii Scriitorilor din România; secretar general de redacţie la Contrapunct (1990-1992); membru fondator şi redactor-şef al revistei Dilema (1993-1998); angajată a Ministerului de Externe din 1998; consul general al României la Montréal (1999-2001); ambasador al României în Canada (2005-2011). A obținut: Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România (1983); Premiul Asociaţiei jurnaliştilor de limba maghiară din România (1997). Volume de versuri: „Undeva, în alt plan“/ „Somewhere in a different realm“, ediţie bilingvă, „Paralela 45, 2007“; „În urma învingătorilor“, antologie, 2005; „Alinierea la start“, Cartea Românească, 1996; „Câteva amănunte“, Albatros, 1990; „Schiţe şi povestiri“, Cartea Românească, 1989; „Repetiţie zilnică“, Eminescu, 1986; „Linia de plutire“, Cartea Românească, 1983.
A mai publicat: „Transformări, inerţii, dezordini, dialog cu Andrei Pleşu şi Petre Roman“, Polirom, 2002; „Drept minoritar, spaime naţionale, dialog cu senatorul György Frunda“, Kriterion, 1997.
