de Rene Guenon Editura Herald, Traducere: Daniel Hoblea
„Guenon, filosof esoteric francez contemporan, nu tratează simbolismul crucii în sens restrâns, creştin, şi nici într-unul restrictiv din punct de vedere al imaginii efective a obiectului de referinţă. El este discutat, în primul rând, din perspectiva metafizică, aceasta fiind, susţine autorul, şi cea mai importantă. Apoi semnificaţia sa este regăsită în interpretarea altor structuri cu aceeaşi virtute explicativă, dar cu o, dacă putem spune astfel, geometrie diferită, cum este Arborele cu şarpele încolăcit în jurul trunchiului sau ţesătura cu firele sale intersectate. Firul roşu este menţinut de unghiul unic de abordare a întregii lucrări ce rezonează, de altfel, şi cu poziţia autorului: sensul simbolic al unui fenomen sau al unui lucru nu îl exclude pe cel istoric. Aceasta pentru că, de fapt, cel din urmă este condiţionat, căci e derivat din principiul metafizic, care este cel esenţial de raportare. Celelalte niveluri de interpretare sunt contingente. În acest sens, crucea reprezintă un soi de busolă de orientare în mijlocul stărilor multiple de existenţă a ceea ce este real: Fiinţa. Structura ei trimite, pe verticală, la ierarhia tipurilor ontologice (determinate de Fiinţă) şi, pe orizontală, la amploarea individualităţilor acestora. Lucrarea este densă conceptual, profundă, şi nu ne lasă să uităm nici o clipă intenţia autorului de a vorbi despre ceea ce e cu adevărat semnificativ, real.
Rene Guenon s-a născut la 15 noiembrie 1886, în Blois, pe malul stâng al Loirei. În 1904, a venit la Paris, înscriindu-se la Colegiul Rollin, ca student la matematici. În 1908, Guenon era deja implicat în frecventarea tuturor „Şcolilor“ ocultiste ale epocii. Iniţiat în Francmasonerie, în Ordinul Martinist, student al Şcolii Hermetice a lui Papus, el a devenit o figură cunoscută în mişcarea ezoterică de atunci. În acest an, 1908, s-a fondat Ordinul Renovat al Templului, iar Rene Guenon a devenit şeful acestuia. Prin acest Ordin, Guenon a încercat, urmând o cale mai puţin ortodoxă, să influenţeze mentalitatea occidentală; din păcate, încercarea s-a dovedit un eşec şi peste doi ani Rene Guenon a desfiinţat Ordinul Templului.
În 1909, Rene Guenon a ajuns membru al Bisericii Gnostice, cu numele de Palingenius. Perioada 1908-1912 este foarte enigmatică. În această perioadă, Superiores Incogniti îl învestesc pe Rene Guenon cu funcţia de restaurator al Tradiţiei primordiale în Occident, mai precis, cu rolul de transmiţător şi tălmăcitor al adevărurilor absolute, în vederea modificării mentalităţii occidentale. Oricât de absurdă ar putea să pară cititorului modern această referinţă la Superiores Incogniti, ea, înţeleasă așa cum trebuie, explică funcţia lui Guenon. Această funcţie de transmiţător, Guenon o va îndeplini până la dispariţia sa din lumea fizică. Între 1909 şi 1912, realizarea metafizică (cel puţin teoretică) a lui Guenon era un fapt împlinit, dovadă fiind articolele scrise de el atunci, ce prevestesc cărţile de mai târziu. Fiindcă iniţierea sa era una „universală“, Guenon a „particularizat-o“, ajungând iniţiat în hinduism, daoism şi Masonerie. Iar în 1911-1912, Rene Guenon s-a ataşat de tradiţia islamică, luând numele de „slujitorul Unicului“, Abdel Wahed Yahia.
Deşi opera sa, ca sâmbure spiritual, dar şi ca expunere discursivă, era deja constituită, abia după zece ani Rene Guenon a început să-şi publice cărţile. Primul război mondial l-a împiedicat să se manifeste mai repede, şi doar în 1921 îi apare prima carte, despre tradiţia hindusă. În deceniul următor, el şi-a publicat toate scrierile fundamentale, şi tot acum devine „inima“ şi „intelectul“ revistei Etudes Traditionnelles.
Pe de altă parte, este tot mai convins că activitatea sa în Occident nu va reuşi să convertească mentalitatea acestuia spre Tradiţie şi sacru; de aceea, la 5 martie 1930, după moartea soţiei, a părăsit definitiv Franţa, stabilindu-se pentru tot restul vieţii la Cairo, în Egipt. Din acest moment va adopta toate riturile şi cutumele musulmane, fără a-şi abandona funcţia universală. În 1934 s-a căsătorit cu Fatima, fiica cea mare a şeicului Mohammad Ibrahim. Au patru copii, două fete şi doi băieţi, ultimul născut după moartea lui Guenon. Deşi „sihăstrit“ în Egipt, Guenon a continuat să exercite o influenţă peremptorie asupra Occidentului.
