Luna mai a acestui an e definită de Turneul Stradivarius, de-a lungul şi de-a latul ţării. Fascinanta călătorie artistică s-a oprit şi la Craiova, îmbinând muzica, proiecţiile video şi teatrul nonverbal.
Mânuită cu măiestria cu care deja ne-am obişnuit din partea lui Alexandru Tomescu, vioara Stradivarius Elder-Voicu, veche de sute de ani, a intrat pe scenă începând cu ora 19.30, în sala Filarmonicii „Oltenia“. Alături de ea şi de cel ce o are în custodie, am avut plăcerea să-i cunoaştem şi pe frumoşii actori Ana Pepine şi Paul Cimpoeru, care ne-au transmis, prin intermediul teatrului nonverbal, „Obsesiile“ lui Eugene Ysaye.
„Obsesiile“ reprezintă integrala Sonatelor pentru vioară solo ale compozitorului belgian. El a dedicat fiecare dintre cele şase sonate câte unui violonist contemporan cu el. Este vorba despre Joseph Szigeti, Jacques Thibaud, George Enescu, Fritz Kreisler, Mathieu Crickboom şi Manuel Quiroga, pe care i-au (re)cunoscut şi cei din sală, cu ajutorul proiecţiilor video. Ysaye a fost inspirat să compună aceste lucrări pentru a lăsa moştenire evoluţia tehnicilor muzicale contemporane lui.
Cu finalul fiecărei sonate şi cu începutul alteia, povestea ne era conturată în întunericul plăcut al sălii. Era vorba, fără îndoială, despre dragoste. O dragoste mare, obsedantă: dragostea violonistului pentru instrumentul ce nu-i dă niciodată pace. Orice ar face, artistul nu mai are scăpare. Se simte întemniţat de obsesiile sale, care îl ţin ostatic pe vecie. Fiindcă e împovărat de geniu, artistul trebuie să care cu sine tonele metaforice ale obsesiilor pentru toată viaţa, indiferent dacă oboseşte sau nu.
Catharsis contra nelinişte
Drumul spre catharsis a fost, de câteva ori, întrerupt. Câţiva spectatori au uitat că veniseră să asculte şi să vadă artă, şi nu s-o acopere ei înşişi cu vocea. Alexandru Tomescu a cântat, însă, atât de tare şi de frumos, iar cei doi actori au jucat atât de bine, încât ne-au atras cu totul atenţia de la întreruperi. Cei tăcuţi plecaseră de mult din sala de concerte, teleportându-se cu sufletul în alt univers, obsedant de frumos.
Cei trei mesageri ai artei şi ai obsesiilor ne-au spus, prin muzică şi prin teatru, ce se întâmplă înăuntrul unui violonist. Procesele creaţiei, al muncii, al iubirii, bucuria rezultatului şi povara greutăţii care te urmăreşte toată viaţa au fost redate pas cu pas, timp de o oră şi jumătate. La sfârşit, plini de emoţie şi mulţumiţi că ne-au dus pe drumul dorit, Alexandru, Ana şi Paul ne-au zâmbit, înclinându-se în faţa noastră. Aplauzele acopereau orice voce care ar fi dorit să se audă din sală, iar publicul şi-a primit recompensa: un bis generos, care a încheiat cu succes Turneul Stradivarius din Craiova.
Dacă anul trecut l-am cunoscut pe Paganini, anul acesta am aflat că obsesiile îţi cântă în minte orice le-ai face. Te bântuie. Poţi să le legi, să le tai corzile, să le iei arcuşul, poţi chiar să le tragi de mânecă şi să le arunci cât vezi cu ochii. Dar, oricât ai încerca să te împotriveşti, n-ai cum să scapi de ele.
