Nea Gheorghe Stoenescu practică meseria de sobar de când avea 12 ani. În două zile ridica o sobă „de la zero“, cum spune el. A ajutat mii de oameni care doreau să se încălzească iarna. De când se ştie el, meseriaşul a lucrat cu lut, cărămidă şi funingine
Îl găsim pe strada Buzăului, nr. 39, din Craiova. Am ajuns la poarta lui după ce ne-a fost recomandat ca bun meseriaş. Bărbatul din faţa noastră ne spune cu durere în glas că a fost nevoit să se lase de meserie. Mai face sobe rar, doar pentru rudele apropiate. „E o meserie grea, să ştiţi… Nu o face oricine. Cerere pentru sobe există şi la ora actuală şi e destul de mare“, a început să ne explice nea Gheorghe Stoenescu, în vârstă de 70 de ani. El spune că a început să lucreze ca sobar în urmă cu 58 de ani, de pe vremea când avea 12 ani: „Am început ucenicia la 12 ani. Plecam iarna prin ger, prin zăpadă. Ne duceau prin Târgu Jiu, prin Severin să facem sobe. Veneam acasă cu mâinile umflate de la lucru şi de la ger. Dar, dacă nu mi-ar fi plăcut, nu aş fi rămas să fac atâţia ani meseria asta. Am fost nevoit, pe vremea aia, să muncesc de la 12 ani, că nu aveam părinţi. Pe mama nu am cunoscut-o, că a murit la naştere, apoi, când eram mic a murit şi tata“. Nea Gheorghe Stoenescu a făcut mii de sobe în viaţa sa şi a reparat alte câteva mii. La bătrâneţe, tot îi mai bate în poartă câte un cunoscut să îi repare soba, dar omul răspunde că nu mai poate: „Bătrâneţea… nu mai pot cu mâinile. Atâta frig, ger, atâţia ani… e vai de mama noastră de sobari“. „E lucru important să faci o sobă. Principalul este să faci fumurile. Trebuie să ştii să le faci, nici să ardă prea multe lemne, nici să fie prea sus, că iese căldura pe coş“, povesteşte bătrânul. El mai spune că pentru o sobă este nevoie de teracotă, pământ galben şi cărămidă subţire. Unii vecini îl mai chemau pe meşter să le desfunde coşurile de fum. „O sobă trebuie desfundată cel puţin la doi ani. Mare atenţie cu sobele, că nu e de joacă! Astăzi o faci şi mâine îţi explodează. Soba e ca bomba! De aceea trebuie curăţată, întreţinută şi trebuie să aveţi grijă cum daţi foc la lemne“, atenţionează omul.
Sobe cu domnitorii României
Omul a construit tot felul de sobe, de la cele simple, la cele cu plită şi până la altele complicate, montate prin perete şi care făceau căldură în două camere. O sobă bine făcută poate să funcţioneze şi 100 de ani, este de părere meseriaşul. Bătrânul spune că cele mai interesante sobe le-a reparat în clădirea unde activează acum Palatul Copiilor: „Erau nişte sobe sofisticate rău de tot. Pe plăci erau figurile tuturor domnitorilor români, dar erau sparte, crăpate. Nu am avut voie să schimbăm nimic. Aşa le-am lipit şi reparat. Nici nu ştiu dacă mai sunt acum acele sobe acolo…“. În mediul rural, fiecare casă are sobe care funcţionează pe lemne. În oraş, în zonele de case, multe gospodării şi-au păstrat sobele, care acum sunt pe gaze.
Meseria – pe cale de dispariţie
Bătrânul sobar este de părere că se găsesc foarte greu specialişti, în ziua de azi, care să ducă meseria mai departe. „Am fost să repar sobe după ce au trecut pe acolo aşa-zişii meseriaşi. Unii fac meseria asta doar ca să ia bani, nu ca să facă un lucru bun, să fie omul mândru de lucrarea ta. Eu am format doi băieţi în urmă cu ani buni. Acum sunt sobari pe cont propriu, dar foarte greu se mai găsesc oameni pentru meseria asta“, susţine Stoenescu.
Sfaturi pentru deţinătorii de sobe
Nea Gheorghe îi sfătuieşte pe oameni să nu bage lemne „cu nemiluita“ în sobe, pentru că acestea pot crăpa. Să nu pună pe foc plastic, PET-uri sau încălţăminte veche, pentru că scot mult fum şi se poate înfunda soba. Meşterul susţine că dimineaţa, focul se face cu lemne subţiri, bine uscate, şi nu cu lemne mari, peste care oamenii toarnă motorină sau alt combustibil inflamabil. „Dacă e motorină prea multă aruncată în sobă, se pot crea gaze şi poate să explodeze. Pe coşuri trebuie pusă plasă de sârmă, să nu intre ciorile, că unele îşi mai fac cuib pe coş şi fumul nu mai iese“, spune Gheorghe Stoenescu.
