21.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalEmil Boc - deficit de competenţă şi comunicare

Emil Boc – deficit de competenţă şi comunicare

Constrâns de problemele crizei economice, premierul, care s-a trezit la guvern pe un scaun refuzat de altul şi pentru care nu era pregătit, a început să taie cheltuielile sectorului bugetar, o reformă necesară, dar de care toţi politicienii s-au ferit cu gândul la viitoarele voturi. Ideea i-a fost însă suflată la ureche de economiştii de la FMI, care i-au promis că îi vor scoate ţara la mal cu cel mai mare împrumut contractat vreodată de România în istoria relaţiilor cu Fondul doar dacă se apucă de tăiat printre bugetari şi pensionari.
Capabil să prezinte ore în şir generalităţi la foc automat, Boc a încercat să convingă publicul bugetar că este sănătos să rămână fără loc de muncă sau cu mai puţini bani. Nu a avut succes, iar senzaţia de ostilitate pe care a crezut că o simte încă de la prima oră a mandatului de premier i-a acutizat neîncrederea faţă de cei din jur, care l-ar fi putut iniţia în tainele comunicării.
A promovat însă o reformă absolut necesară în sectorul bugetar prin decizii de neconceput până atunci, precum tăierea salariilor şi recalcularea pensiilor, eliminarea sporurilor şi a primelor de vacanţă, reducerea posturilor în agenţii guvernamentale, revizuirea Codului Muncii, introducerea unei grile unitare de salarizare. A încercat chiar să se ocupe mai serios de tăierea pensiilor, uitând însă că astfel îi loveşte şi pe cei care aveau ultimul cuvânt – judecătorii Curţii Constituţionale. Rezultatul a fost unul previzibil – tăierea pensiilor a devenit doar un deziderat, iar efectul a fost unul neinspirat şi scuzat doar de timpul prea scurt de decizie impus de acelaşi FMI – majorarea TVA.

Afaceri dubioase
la etajele inferioare

Înconjurat de prea puţini specialişti şi omiţând, uneori cu bună-ştiinţă, texte constituţionale, Boc a gafat repetat, pornind de la angajamente de loialitate pe viaţă impuse funcţionarilor din subordine, la programe „Prima Casă“ refăcute disperat în aşteptarea efectelor pozitive promise şi la decizii de recalculare a pensiilor militare blocate în procese şi restartate prin ordonanţe de urgenţă cosmetizate.
Nu a avut însă niciodată intenţia de a opri afacerile dubioase despre care avea cunoştinţă că iau amploare la etajele inferioare palierului de prim-ministru, asistând tacit la apariţia noilor baroni locali post-PSD. Un consimţământ tacit, rezultat din dorinţa de a nu fi privit urât în partid şi de a nu avea surprize la votul unora dintre periodicele moţiuni de cenzură cu care a fost oprit din treabă de opoziţie, deloc doritoare să îşi asume guvernarea crizei.
Emil Boc lasă în urmă cele mai importante reforme pentru elevi, patroni, angajaţi şi pensionari, concentrate într‑un interval relativ scurt pentru importanţa lor, dar şi greşeli de gândire, care indică lipsa de competenţe a unor miniştri politici şi vor genera în continuare conflicte şi interpretări.
Prima lege promovată de guvernul Boc în contextul crizei economice a reglementat pentru prima dată sistemul salarial bugetar, o reformă absolut necesară în condiţiile în care grila de salarizare era una clar dezechilibrată şi împănată cu o multitudine de sporuri pentru riscuri în muncă doar presupuse. Din păcate, sistemul gândit de salariaţi nu a reuşit să mulţumească nici măcar majoritatea bugetarilor, iar modul în care diferite funcţii au fost echivalate rămâne încă o enigmă. Efectul imediat a fost unul pozitiv, prin scăderea fondului de salarii, dar grila funcţiilor este prost concepută şi necesită dezbateri anuale, care nu se vor încheia în viitorul apropiat.
De la salarii, guvernul a trecut direct la pensii, introducând contribuţii de sănătate obligatorii sub plafonul neatins atâţia ani, de 1.000 de lei, şi recalculând pensiile speciale şi militare. O reformă din nou absolut necesară a unui sistem în care mulţi dintre beneficiari ajungeau la pensii ce depăşeau lejer remuneraţia unui şef de stat, dar gândită din nou eronat, în principal în cazul militarilor, puşi să-şi justifice singuri veniturile încasate în activitate. Scormonind inutil prin teancuri de hârtii îngălbenite, revolta militarilor faţă de sistemul birocratic pe care l-au slujit atâţia ani a izbucnit firesc, iar greşelile de concepere a mecanismului au fost uşor speculate în justiţie de către militarii care au avut iniţiativa de a se lupta cu statul la tribunal.
Guvernul a comis şi greşeala de a crea o stare de aşteptare prin promisiunea că pensiile militare sub 3.000 de lei nu vor fi reduse, uitând să explice că menţinerea pensiei la valoarea actuală depinde însă de mai mulţi factori, precum vechimea în activitate. Explicaţiile au venit tardiv.
Decizia care a lovit însă greu toate categoriile, de la pensionari la angajaţi şi patroni, a fost majorarea TVA. Efectul urmărit pe termen scurt a fost atins, în sensul creşterii veniturilor la buget din TVA, dar pe termen lung va impune numeroase constrângeri la nivelul întregii economii şi va determina investitorii să analizeze mai atent facilităţile cadrului fiscal din Bulgaria şi Ungaria. Simpla gândire contabilă lipsită de iniţiativa unor proiecte viabile şi curajoase de stimulare a economiei rămâne definitorie pentru Emil Boc, un premier care a pornit trenul reformei, dar s-a oprit în prima haltă pentru a consulta Constituţia şi a întreba la telefon cu cât de mulţi cărbuni are voie să-şi regleze viteza.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS