Criza economică transformă emigrarea din România într-un orizont de viaţă, dorinţa de a migra, determinată nu doar de venituri, ci şi de neîncrederea în sistemul educaţional şi decidenţi, fiind întâlnită la oameni din aproape orice generaţie, rezultă dintr-un studiu prezentat ieri
Studiul „Impactul crizei economice asupra migraţiei forţei de muncă româneşti“, realizat de Friedrich Ebert Stiftung, arată că nu doar cei care au rude în străinătate vor să migreze, ci și oameni din aproape orice generaţie, cu ascendenţe etnice, profesionale şi vârste foarte diferite. „Emigrarea nu este determinată doar de venituri, ci şi de neîncrederea în sistemul instituţional şi în decidenţi“, arată iniţiatorii studiului. Printre ţările de destinaţie preferate de români atât în 2009, cât şi în 2010 se numără Spania, Italia, Germania, Danemarca, Marea Britanie şi Austria. La fel ca în 2009, în 2010, majoritatea cererilor de loc de muncă în statele europene au vizat sectoare ca agricultura, construcţiile, industria prelucrătoare, industria hotelieră, industria alimentară, dar nu trebuie neglijate solicitările românilor pentru profesii înalt calificate precum ingineria, IT, medicina, educaţia. „Persoanele cu pregătire primară, gimnazială şi profesională (44,6% în 2008, 50,1% în 2009, respectiv 47,4% în 2010) dețin ponderea cea mai mare în ceea ce îi priveşte pe românii care doresc o slujbă în străinătate, fiind urmaţi de cei cu studii liceale şi postliceale (38,5% în 2009, respectiv 9,2% în 2010), iar mai apoi cei cu nivel de instruire universitar (11,4% în 2009, respectiv 13,4% în 2010)“, rezultă din studiu. Peste 70% dintre românii care lucrează în afara graniţelor au ales fie Spania, fie Italia. Aproximativ 90% dintre românii din Spania au rate la bancă pentru case sau/şi maşini acolo, pe cei mai mulţi criza prinzându-i la începutul creditelor, adică după cinci – şase ani de plată a împrumutului. În general, rata plătită de un român pentru un apartament în Spania este de 700‑1.500 de euro pe lună, iar pentru o maşină, de 400‑500 de euro pe lună. „Cauzele cele mai frecvente pentru care nici cei care nu şi‑au pierdut locurile de muncă nu reuşesc să facă faţă cheltuielilor constau în aceea că angajatorii nu mai permit munca pentru ore suplimentare, nu mai oferă bonusuri şi nici al 13‑lea salariu“, se arată în studiu. În Italia, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, numărul românilor a înregistrat o scădere uşoară, stabilindu-se puţin sub 900.000, ultimele date statistice din 2010 arătând că aici trăiesc oficial 887.763 de români, deşi estimarea numărului real de români aflaţi pe teritoriul italian se situează în jurul cifrei de un milion de persoane. „Dinamica imigraţiei în Italia a rămas relativ neafectată de criza economică. Deşi rata netă a migraţiei a scăzut cu 21% în primele nouă luni ale lui 2009 comparativ cu aceeaşi perioadă a anului precedent, numărul cetăţenilor străini în Italia a crescut pe perioada recesiunii. Cu toate acestea, transformările înregistrate de piaţa muncii au fost destul de profunde. Decalajul dintre rata şomajului printre muncitorii nativi şi, respectiv, lucrătorii străini a crescut din a doua jumătate a anului 2008 până în 2009, în acelaşi timp rămânând mai scăzut decât în alte state UE“, se arată în studiul citat. În prima jumătate a anului 2009, rata şomajului printre muncitorii migranţi atinsese pragul istoric de 10% şi, la fel ca în cazul Spaniei, femeile migrante au fost mai puţin afectate de şomaj decât bărbaţii, ceea ce reprezintă o consecinţă a concentrării femeilor în sectoare economice mai puţin sensibile la fluctuaţiile economice. Ca şi în Spania, migranţii au fost mai afectaţi de şomaj decât muncitorii autohtoni. Studiul a fost realizat în 2010 în 71 de comune şi 30 de municipii şi oraşe din judeţele Braşov, Călăraşi, Dolj, Maramureş, Neamţ şi Vaslui. În total, au fost intervievaţi 2.974 de români din ţară şi 980 de migranţi.
