Câţi dintre noi nu au trecut pe strada Unirii sau pe Lipscani şi nu s-au gândit la prăvăliile sau la afacerile de familie din Craiova de odinioară? Câţi dintre noi nu au încercat să îşi imagineze zumzetul unei zile pline de cumpărători sau liniştea în care vânzătorul îşi aştepta lângă tejghea clienţii?
Viaţa comercială din Craiova de altădată era plină de magazine cu tradiţie, moştenite din tată-n fiu. Ele ofereau străzilor din vechea urbe un aspect vivace, plin de spontaneitate şi farmec. Locuitorii aveau nevoie de mijloace de transport, cu motor sau fără. Aici intervenea Leonida&Co, societate care reprezenta automobilele Fiat, Berliet sau Panhard. La capitolul biciclete, erau patru magazine care se ocupau cu înlesnirea drumului cetăţenilor. De exemplu, „Succesorii Gabrielescu“, de pe strada Unirii, unul dintre ei fiind Puţureanu. Aici erau vândute atât biciclete, cât şi arme sau gramofoane.
Tot pe Unirii se afla şi „Luceafărul“, iar pe strada Lipscani, la numerele 28 şi 44, funcţionau magazinele „Alex Alexandrescu“, respectiv „Bourne“.
Plimbându-ne pe aleea amintirilor, ne putem imagina panourile scrise atent, în culori vii, special pictate ca să atragă ochiul cumpărătorilor. „La snopul de grâu – mătăsuri, bluze, pânze“ sau celebrul bazar Benvenisti – al cărui propietar, S. Benvenisti, avea şi librăria, galanteria şi papetăria „La amicul veritabil“ – ne ajută să reconstituim culoarea epocii; ce-i drept, cu greutate, pentru că acele vremuri sunt de mult apuse.
Voiai articole de menaj, ciment englezesc, măsuri şi greutăţi, cuie, arcuri, lanţuri, sonerii electrice, unelte, fierărie brută sau lucrată? „La Nicovală“, casa cu numărul 31 din Lipscani a lui Emil Eugeniu Munteanu, îşi deschidea uşile pentru meşterii din Bănie şi nu numai.
Cărţi, modă şi „Socoteală subţire“
În epocă, era celebră florăria „Frey“, tot de pe strada Unirii. Numele acesteia era moştenit de la un francez, bun gospodar, cu grădină proprie şi înfloritoare pe strada Bechetului 76, dar şi lucrător în Parcul „Bibescu“.
Pe lângă florile pe care le achiziţionau pentru mame, doamne sau domnişoare, locuitorii Craiovei mai erau pasionaţi şi de literatură. Refugiile alese pentru lectură erau librăriile „Zampf“, „Pleşea“ sau „Ioniţă“, ultima fiind şi agenţie teatrală. Casa Samitca patrona Institutul de Arte Grafice, un aşezământ care a dăinuit până în prezent, ce-şi avea sediul pe strada Mihai Bravu.
Legătoria Doroşteanu, de pe strada Justiţiei 16, instituţie medaliată, era fondată în 1889; alături de ea, în rândul legătoriilor, se afla firma lui N.I. Macovei de pe Madona Dudu 28, intitulată „Tipografie-Legătorie-Cartonaje“.
Picioarele doamnelor Craiovei erau încălţate de la Bazarul de Viena, pe colţul Unirii cu Lipscani, unde proprietar era Emanuel David. Nu putem să nu o amintim pe Maria Tănăsescu, „modistă română“ – după cum se recomanda ea – care avea atelierul pe strada Unirii 39. Şi, cum „La Coroana“, pe Lipscani, la numărul 20, se comercializau stofe, satenuri, şifoane, damasc sau cretoane, domniţele n-aveau decât să-şi cumpere materiale şi să dea mai apoi o fugă pân’ la Tănăseasca, să-şi facă o rochie sau un deux-pieces şic.
Cum orice urbe care se respectă are nevoie de localuri de elită, Bănia avea şi ea restaurantele sau cârnăţăriile ei. Numele „La Socoteala subţire“ poate n-ar avea sens, dacă n-am şti că era locul de întâlnire al tuturor comis-voiajorilor. Sau „Marele salon de bere Basilescu“, singurul local unde se servea o bere specială, numită Pilsner. Aceasta costa 30 de bani halba sau 20 de bani „ţapul“, iar în timp ce-şi savurau băutura spumoasă, clienţii puteau să asculte, zilnic, concertele Muzicii Regimentului 1 Dolj, dirijate de capelmaistrul Fotino.
Craiova era un oraş colorat, cu berării, armurării, librării sau florării. Încercăm să privim peste timp şi ne gândim: câţi vânzători ne mai întâmpină astăzi cu zâmbetul pe buze şi pe câţi dintre ei îi mai tratăm cu încrederea pe care ştiau s-o obţină de la clienţii lor comercianţii de pe vremuri?
