MIRCEA ELIADE
Mircea Eliade a fost istoric şi filosof al religiilor, eseist, prozator şi profesor universitar. Deşi scriitorul susţinea că s-a născut pe 9 martie 1907, un act descoperit şi publicat de Constantin Popescu-Cadem atestă ca dată reală a naşterii 28 februarie.
Scrierile i-au fost influenţate de Honoré de Balzac, reprezentant major al romanului realist. Opera de debut a lui Eliade a fost „Romanul adolescentului miop“, în care autorul îşi povesteşte adolescenţa trăită printre cărţi. În călătoriile sale de mai târziu îi cunoaşte personal pe Giovanni Papini şi pe Vittorio Machioro. Aventurile lui din India, studiile de yoga şi ale limbii sanscrite, persoanele cunoscute acolo se vor reîntâlni apoi, imaginar, în romanul „Maitreyi“. Eliade a fost mereu urmărit de această operă şi s-a numit, până la moarte, indian.
Nuvela „La ţigănci“, publicată în 1969, este o nuvelă fantastică în care autorul îşi exprimă aceeaşi filosofie personală: omul în căutarea propriilor forţe ascunse. Spre sfârşitul vieţii, în ciuda problemelor de sănătate, continuă să lucreze la cele 18 volume de istorie a religiilor, reuşind să realizeze o adevărată enciclopedie. Astăzi, catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago – la care a predat – îi poartă numele, prin acest lucru recunoscând imensa lui contribuţie la literatura specializată din acest domeniu.
Eliade a murit în 1986, la opt zile după ce a suferit un atac cerebral. Ioan Petru Culianu, discipol al filosofului, a comparat decesul acestuia cu cel al lui Buddha, liderul spiritual indian.
