După zece zile de la prima vizită, un control de la judeţ şi un şir de promisiuni de mai bine din partea autorităţilor locale, cozile de la Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Craiova s-au redus de la patru ore la „doar“ două ore şi jumătate.
Cu vreo zece zile în urmă, arătam în paginile cotidianului nostru prin ce calvar trebuie să treacă un craiovean ca să obţină sau să schimbe actul de identitate. Conducerea Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor din cadrul Primăriei Craiova a promis că lucrurile se vor schimba, la fel a spus şi şeful Poliţiei Comunitare Craiova, iar Direcţia Publică Comunitară de Evidenţă a Persoanelor Dolj a trimis o echipă în control să vadă cum stau lucrurile. De atunci au trecut vreo zece zile, aşa că am făcut o nouă „vizită“ incognito pe la „Buletine“, să vedem dacă s-a schimbat ceva.
„Ce credeţi, mai apuc să intru azi?“
Punându-mă în postura unui cetăţean care nu poate să fugă de la muncă chiar de la prima oră, am ajuns pe strada Unirii, la „Buletine“, ieri-dimineaţă, pe la 10.40. În curte, puhoiul de lume l-ar fi descurajat pe orice craiovean venit să-şi schimbe actul de identitate…
Mi-am continuat însă drumul până în sala de aşteptare, de unde am luat de la automat un bon de ordine. Puteam să-mi iau oricâte, nimeni şi nimic nu m-ar fi împiedicat, însă am decis să fiu om cinstit. Pe bonul meu, ce purta numărul 1.184, era înscrisă ora… 10.53! Ce mai contau, însă, 12-13 minute… În acelaşi moment, computerul anunţa că i-a venit rândul să intre la ghişee celui care avea bonul cu numărul 1079.
Ora 11.00. După o pauză de trei gogoşi (de fapt, patru, dar pe ultima n-o recunosc dacă mă va întreba cineva), m-am întors în sala de aşteptare. Tabela electronică tocmai ce-l chemase la ghişee pe cetăţeanul cu bonul 1.092, iar automatul de lângă uşă livrase bonul de ordine 1.200.
„Ce credeţi, mai apuc să intru azi?“, îl întreabă cu jumătate de gură posesorul acestui bon pe poliţistul comunitar de la uşă. „Probabil că da“, îi răspunde omul în uniformă, fără să pară, totuşi, prea convingător. Sperând că poate va avea noroc, cetăţeanul trece pe la Informaţii, să afle dacă are toate documentele pentru schimbarea buletinului, apoi se aşază la coada de la Casierie, unde trebuia să plătească o taxă extrajudiciară. După ce scapă şi de această coadă, la care îşi pierduse vreun sfert de oră, dacă nu mai bine, iese în curte să-şi găsească un loc la umbră. Îl găseşte, dar pe o bordură, pentru că băncile se dovedesc insuficiente pentru puhoiul de clienţi de la Buletine.
Aşteptare de două ore şi jumătate
Ora 11.35. Tabela afişează numărul bonului norocos: „1.119 la ghişeul 1“. Îmi fac un calcul rapid şi îmi dau seama că într-o oră fuseseră serviţi vreo 40 de clienţi la cele patru ghişee de lucru cu publicul. În ritmul ăsta, numărului 1.184, de pe bonul meu, i-ar veni rândul cam în două ore. Aşa că am timp, cel puţin o oră, să-mi rezolv alte probleme.
Ora 12.40. S-au făcut două ore de când mi-am luat bonul de ordine. Vocea sintetizată de computer tocmai anunţă „Numărul 1.162 la ghişeul 2“. Coada de la Casierie a dispărut. O femeie cu un teanc de acte în mână se opreşte în faţa automatului de bonuri de ordine. Apasă pe buton şi trage hârtiuţa pe care i-o oferă maşina. Citeşte de pe ea numărul 1.263. Îşi mută apoi privirea către panoul de deasupra uşii, unde se afişează numărul căruia i-a venit rândul. Oftează, îşi bagă toate actele într-o plasă de rafie, apoi mototoleşte şi aruncă deasupra şi bonul de ordine, plecând fără să se mai uite înapoi.
Ora 13.10. La exact două ore şi jumătate de când am venit la coadă este strigat bonul meu – 1.184. Îl fac la repezeală cadou unui tânăr care îşi adusese bunica pentru a o ajuta să-şi schimbe buletinul expirat. Tânărul rămâne perplex când îşi dă seama că ţine în mână exact bonul al cărui număr era afişat deasupra uşii de la sala ghişeelor. Îşi revine în câteva secunde, mulţumeşte, îşi smulge bunica de pe băncuţa din sala de aşteptare şi dă buzna la ghişeu, realizând că a scăpat pe neaşteptate de vreo două ore de aşteptare.
„O organizare nu tocmai reuşită“
Cu vreo zece zile în urmă, stătusem la coadă mai bine de patru ore. Timpul obţinut ieri, de două ore şi jumătate, este simţitor redus, dar totuşi mult prea mare pentru o Românie care se consideră europeană. Reducerea timpului de aşteptare (sau, poate, o creştere a vigilenţei poliţiştilor comunitari?) pare să fi dus şi la dispariţia bişniţarilor de bonuri de ordine.
Îmbunătăţirea situaţiei ar putea fi şi o consecinţă a controlului „de la judeţ“. „În mare, controlul efectuat de echipa noastră a confirmat aspectele prezentate de Gazeta de Sud. Este vorba atât despre aglomeraţie, cât şi despre vulnerabilităţi şi despre o organizare nu tocmai reuşită. Tocmai de aceea le-am propus colegilor noştri de la Evidenţa Persoanelor Craiova să îi ajutăm, inclusiv cu personal. Ne-am putea instala caravana mobilă în curtea lor, pentru a primi şi noi acte în vederea eliberării de cărţi de identitate, dublându-le astfel capacitatea de primire a documentelor“, a declarat comisarul-şef Marin Stănică, şeful Direcţiei Publice Comunitare de Evidenţă a Persoanelor Dolj.
Acelaşi comisar-şef Stănică a venit şi cu altă propunere pentru îmbunătăţirea activităţii subalternilor de la Craiova: „Pentru a reduce timpul de aşteptare, o soluţie ar fi să primească actele în fiecare zi a săptămânii, nu doar lunea, miercurea şi vinerea“.
Aş fi vrut să aflu şi părerea conducerii Serviciului Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor Craiova. O funcţionară mi-a spus însă că „Doamna directoare este plecată“.
N-aş putea încheia aceste rânduri fără să amintesc de altceva care m-a frapat la „Buletine“. Este vorba despre un afiş tricolor – postat deasupra unei uşi de acces din curte către birouri – pe care stătea scris: „Administraţia publică din municipiul Craiova, o administraţie de tip european, modernă şi eficientă“. Ei, aş!
