Penitenciarele, construite în parteneriat public-privat

Executivul a prevăzut ca penitenciarele să poată fi clădite nu numai din fonduri publice, dar şi prin parteneriat public-privat, potrivit unui proiect de lege înaintat parlamentului şi care ar urma să fie aplicat la intrarea în vigoare a noului Cod Penal şi noului Cod de Procedură Penală.
Ca şi în prezent, penitenciarele se vor înfiinţa printr-o hotărâre a guvernului şi sunt în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, conform proiectului. Potrivit expunerii de motive a guvernului, la capitolul organizării pedepselor privative de libertate se aduce ca element de noutate posibilitatea construirii de penitenciare sau de obiective în cadrul penitenciarelor, prin parteneriat public-privat, „încercându-se, în acest fel, a se încuraja investiţiile, atragerea de fonduri şi în acest domeniu în care, de cele mai multe ori, doar statul suportă integral costurile“.
Altă prevedere a proiectului interzice folosirea lanţurilor, a cămăşilor de forţă sau piroanelor în locurile de detenţie, iar folosirea cătuşelor este permisă doar „în situaţii excepţionale“. De asemenea, portul armelor de foc este permis numai persoanelor care asigură protecţia externă a penitenciarelor şi interzis celor care intră în contact direct cu deţinuţii, în afara cazurilor în care este nevoie să se facă faţă unor incidente de genul tentativelor de evadare. În ceea ce priveşte hrana asigurată în penitenciare, este prevăzut ca alimentaţia persoanelor condamnate să fie făcută „cu respectarea convingerilor religioase asumate de către persoana privată de libertate printr-o declaraţie pe propria răspundere“. Preţurile produselor comercializate în incinta penitenciarelor vor fi controlate de autorităţile competente, limita maximă a acestora neputând-o depăşi pe cea a preţurilor practicate în localitatea în care se află penitenciarul. Alte prevederi ale proiectului reglementează instituţia judecătorului de supraveghere a privării de libertate, cel care verifică modul şi condiţiile în care se execută pedepsele şi măsurile privative de libertate. În plus, se stabileşte în ce condiţii se desfăşoară munca neremunerată în interesul comunităţii, introdusă de noile prevederi penale ca modalitate de înlocuire a amenzii. Munca neremunerată în folosul comunităţii se execută într-un interval de cel mult 180 de zile. Programul zilnic de muncă, în zilele lucrătoare, nu poate depăşi trei ore pe zi, în cazul condamnaţilor care desfăşoară o activitate remunerată sau urmează cursuri, şi opt ore pe zi, în cazul celorlalţi. „Dacă persoana condamnată nu execută obligaţia de muncă neremunerată în folosul comunităţii în condiţiile stabilite de instanţă, serviciul de probaţiune sesizează instanţa de executare pentru a se dispune înlocuirea zilelor-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunităţii cu un număr corespunzător de zile de închisoare“, se arată în proiectul guvernului.