Gătită de sărbătoare ca o fată care iese pentru prima dată în lume, Piaţa Centrală sau Piaţa Mare, cum o cunosc craiovenii, şi-a împodobit ieri mesele cu cele mai frumoase şi rumene bucate de Ziua Recoltei. Negustorii au păstrat însă preţurile din zilele trecute.
Un du-te vino şi o zarvă grozavă animau ieri-dimineaţă Piaţa Mare. Obişnuiţi cu târguielile făcute devreme, oamenii încercau să-şi facă loc unii printre alţii, cu ochii curioşi, ţintă spre mesele pline de culoare: vinete mari şi frumoase, mere şi struguri desăvârşiţi, conopide uriaşe, gogonele tari, gogoşari durdulii, ardei graşi şi mândri, castraveţi şi mai mărunţi, şi mai mari, morcovi uriaşi, castane şi nuci îngrămădite în coşuri din nuiele, toate zâmbeau şi îmbiau la deschis portofelul. „E bună piaţa azi. Nu-i scumpă, ca mai deunăzi. De data asta n-au urcat preţurile“, îi mărturisea complice un domn în vârstă doamnei cu care tocmai se întâlnise. Şi de Ziua Recoltei, Piaţa Marea era mai curată şi parcă mai îmbietoare ca de obicei. Pe fiecare stâlp se întindeau, ca-ntr-o îmbrăţişare, fire verzui de papură, deasupra fiecărei mese stăteau agăţate, pe sfoară sau pe sârmă subţire, şiruri de ardei roşu ca focul, bucăţi de ţelină, legături de pătrunjel, struguri mari de masă sau flori de toamnă. „Aşa arată pieţele în Occident. Dar nu numai de sărbători. Tot timpul“, a rostit un domn înalt, cu mustaţă şi pălărie. Parcă şi lumea era mai veselă şi mai amabilă decât de obicei: întrebai, te tocmeai, mai lăsa unul, mai lua altul. Numai în colţul plin cu flori aurii şi roşii şi grena şi albe, un domn mare la… stat, de etnie romă, ţinea cu tot dinadinsul să iasă în evidenţă şi mai că-ţi smulgea florile din mână dacă îndrăzneai să-i propui altă variantă de preţ, probabil gândindu-se la cât de mult a muncit peste vară la ele, sădind, plivind şi udând de zor…
La un mic de oaie
Vreme închisă, ca o zi adevărată de toamnă. Sub corturile sau umbrelele întinse, dovleci uriaşi, crăpaţi în două sau tăiaţi felii, îşi arată seminţele şi pulpa. Ciorchinii de struguri albi stau agăţaţi de urechile cuielor, cocoţaţi pe suporţi din metal. La locul bine ştiut, unde an de an se petrece acelaşi lucru, pe o scenă improvizată a urcat Ansamblul „Maria Tănase“, adunând zeci de oameni în jur. De o parte şi de alta, sfârâiau micii pe grătare; afişele spuneau că sunt din carne de oaie, la 1,5 lei bucata. Cu berea într-o mână şi micii în cealaltă, craiovenii au înfulecat cu poftă, mişcându-se uşor, de pe un picior pe altul, pe ritmurile sârbelor, horelor sau ale doinelor. „Eu mi-aduc aminte că, mai demult, era şi must de vânzare. Da’ acuma bem bere. Las’ că e mai bună la mici“, şi-a recunoscut pofta Marin Ion. „Sunt foarte buni. Noi avem firma noastră de la care luăm“, au mărturisit Elena Stănescu şi Florina Bucicoiu, înghiţind ultima bucătură şi îndreptându-se apoi spre intrarea în piaţă. Mişcându-se rapid, punând sau luând de pe grătar, comercianţii abia mai făceau faţă comenzilor. Nici un loc nu mai era de găsit la mese. Navetele cu bere se goleau văzând cu ochii, iar feţele oamenilor se destindeau încetul cu încetul. „E frumos azi, maică, că e sărbătoare. Bine-ar fi să arate piaţa aşa tot timpul!“, a spus tanti Ioana, cu voce tare, gândul cumpărătorilor…
