MEHEDINŢI. Sistemul centralizat de termoficare din municipiul Drobeta Turnu Severin este pregătit pentru începerea furnizării energiei termice pentru încălzire, cu grupurile termoenergetice şi echipamentele pentru termoficare revizuite, având în stocuri o cantitate de combustibili de peste 85% din capacitatea de depozitare.
Pentru a asigura şi independenţa faţă de furnizorii de uraniu îmbogăţit, s-a ales pentru licenţiere filiera uraniu natural – apă grea, denumită şi filiera HWR (Heavy Water Reactor). Alternativa era filiera uraniu îmbogăţit – apă, denumită şi filiera LWR (Low Water Reactor).
La realizarea unităţii s-au efectuat studii complexe în ceea ce priveşte alegerea amplasamentului, materialelor, echipamentelor tehnice, s-au luat în calcul coeficienţi de siguranţă maximă, s-au efectuat teste pe instalaţia-pilot, obţinând produsul finit la un nivel calitativ superior altor produse de pe piaţa mondială. Criteriile principale pentru alegerea amplasamentului au fost sursa de apă naturală în cantitatea necesară asigurării capacităţii de producţie şi sursa de energie, respectiv bazinul carbonifer Motru, pentru asigurarea necesarului de abur şi energie electrică în cele mai economice condiţii.
Directorul general al Regiei pentru Activităţi Nucleare, Constantin Săceanu, s-a implicat foarte mult pentru îmbunătăţirea managementului regiei, pentru că
le-a promis oamenilor că, atunci când municipiul Drobeta Turnu Severin va fi alimentat cu căldură, toată lumea va avea cald în casă în perioada de iarnă.
„Într-o lume tot mai dependentă de resursele energetice limitate, România a hotărât dezvoltarea programului energetic nuclear al ţării, o alternativă viabilă de producere a energiei electrice, cu impact redus asupra populaţiei şi mediului înconjurător. Alegerea strategiei de producere a energiei electrice pe cale nucleară a fost o decizie politico-economică oportună la vremea respectivă, existând o bază relativ solidă în învăţământ, cercetare şi proiectare. Tot ceea ce facem noi în cadrul regiei va avea efecte pozitive asupra populaţiei“, a spus directorul RAAN, Constantin Săceanu.
Opţiunea României pentru sistemul CANDU (CANadian Deuterium Uranium) de la AECL-Canada a fost determinată de caracteristicile economice şi de securitatea nucleară foarte bune, de disponibilitatea mare în funcţionare, de politica de independenţă energetică a ţării, susţinută de resursele naturale şi posibilităţile industriei româneşti de a produce echipamente, combustibil nuclear şi apă grea.
Combustibilul nuclear ce urma să fie folosit şi apa grea necesară au fost fabricate în România pe un sistem logistic care s-a implementat în paralel cu investiţia. Combustibilul nuclear se produce, din resursele de uraniu existente în subsolul României, la Fabrica de Combustibil Nuclear din Piteşti, iar moderatorul, apa grea virgină, netritiată, se produce la ROMAG-PROD din Drobeta Turnu Severin, după o îndelungată muncă de cercetare şi simulare, pe baza unei tehnologii de concepţie şi realizare integral românească.
Centralele nuclear-electrice (CNE) ce folosesc conceptul CANDU au ca trăsături definitorii reactorul cu tuburi sub presiune, având drept combustibil uraniu natural şi moderator de apă grea, încărcarea cu combustibil făcându-se semicontinuu, în sarcină, fără oprirea reactorului nuclear. Faţă de alte tipuri de CNE, conceptul CANDU prezintă o serie de avantaje, printre cele mai importante fiind folosirea uraniului natural (al cărui preţ este scăzut deoarece nu comportă îmbogăţire), încărcarea în sarcină şi securitate nucleară sporită.
Reacţia nucleară de fisiune din reactorul CANDU 600-PHWR (Pressurized Heavy Water Reactor) este aceea dintre un neutron care ciocneşte un nucleu de uraniu 235U, spărgându-l în fragmente care au o energie foarte mare.
Tehnologia de producere a apei grele s-a abordat şi dezvoltat începând cu anul 1970 la Uzina „G“ din Râmnicu Vâlcea, având la bază schimbul izotopic dintre hidrogen sulfurat şi apă, urmat de concentrarea finală prin distilare sub vid. Experienţa pilotului de la Uzina „G“ a stat la baza realizării Combinatului Chimic „Drobeta“, uzina de apă grea din Drobeta Turnu Severin.
Combinatul Chimic „Drobeta“, în prezent Sucursala ROMAG-PROD din cadrul Regiei Autonome pentru Activităţi Nucleare, a luat fiinţă în baza Decretului nr. 400/1979. Proiectul privind construirea fabricii de apă grea s-a aplicat la Drobeta Turnu Severin între anii 1980-1988, bazându-se pe o muncă de cercetare eficientă, pe proiectarea şi producerea tuturor componentelor sub un sever program de asigurare a calităţii aplicat atât de întreprinderile producătoare de piese şi echipamente, cât şi de constructorii şi operatorii instalaţiilor de producere a apei grele.
Această opţiune a fost motivată prin următoarele aspecte: reactorul CANDU 600-PHWR utilizează drept combustibil uraniu natural, existent în resursele naturale ale României; valorile relativ scăzute ale parametrilor fluidelor de lucru (temperatură, presiune) necesită echipamente şi materiale asimilabile de industria autohtonă; apa grea utilizată ca moderator putea fi produsă în România pe baza rezultatelor cercetărilor pilotului de la Uzina „G“ din Râmnicu Vâlcea, utilizând experienţa din proiectare şi construcţii de echipamente obţinută în industria chimică şi petrochimică; experienţa în exploatarea reactoarelor canadiene aprecia aceste centrale nucleare drept fiabile şi sigure; experienţa investiţională în domeniul centralelor nucleare de acest tip a altor state s-a dovedit un succes.
La toate aceste aspecte s-au adăugat relaţiile pe plan politic şi diplomatic foarte bune cu Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică de la Viena (România fiind membru fondator), evitarea folosirii uraniului îmbogăţit în programul energetic nuclear, precum şi deschiderea pe plan ştiinţific de care se bucurau institutele din ţară. Profitând de aceste condiţii favorabile, România găseşte deschidere şi spre piaţa finanţărilor externe.
