20 iulie, Ziua Aviaţiei, trezeşte amintiri celor care tind cu inima şi cu mintea către înălţimile albastre. Henri Coandă, Petre Ivanovici sunt doar două dintre numele care amintesc de îngerii dintre nori ai ţării, dar şi ai Olteniei de ieri.
Henri Coandă, părintele avionului cu reacţie, este mândria Olteniei, tatăl său fiind născut în Dolj, la Perişor. Oamenii locului nu l-au uitat, dovadă că Asociaţia Română pentru Propagandă şi Istorie Astronautice din Craiova (ARPIA) s-a îngrijit ca şcoala primară din localitate să-i poarte numele, acolo fiind şi o placă comemorativă. De asemenea, un avion IAR-93 demilitarizat poate fi admirat lângă muzeul înfiinţat în cinstea savantului. Coandă a fost un model pentru tinerii de atunci. Visul lor era să fie acolo sus, în aer, să facă minuni cu aparatele de zbor. Şi unii dintre ei chiar au avut ocazia, printre aceştia numărându-se Florea Pătraşcu, veteran de război, Nicolau Mihail, Petre Ivanovici.
Piloţii de ieri, eroii de azi
Ieri era pilot, astăzi a părăsit cabina şi şi-a pus aripi de înger. Veteranul de război Florea Pătraşcu făcea parte din Grupul de aviaţie-bombardament. În timpul celui de-al doilea război mondial, a fost trimis în misiune de recunoaştere în cadrul operaţiunii „Stalingrad“, la Cotul Donului. Avionul său a fost lovit de antiaeriana rusească, pilotul Florea Pătraşcu fiind nevoit să aterizeze în linia inamică. La aterizare, aparatul său a luat foc. Copilotul Nicolae Traian a reuşit să-l scoată la timp din cabină, dar nu şi din mâinile ruşilor, astfel că vreme de doi ani Pătraşcu a fost prizonier. La întoarcerea în ţară, nu a putut să renunţe la zbor. Visul lui era să ajungă din nou în înaltul cerului, aşa că a devenit instructor de zbor, atât cât vârsta i-a permis, ne povesteşte Mitică Mirea, fost pilot, preşedintele ARPIA, filiala Dolj. A învăţat alţi tineri să devină îngeri printre nori. Şi, totuşi, lumea i-a uitat. Rar, un prieten sau vreun coleg îşi aminteşte de ei, îngerii aerului. Din când în când, câteva rânduri înscrise într-o carte ni-i aduc din nou în actualitate. „Petre Ivanovici, eroul de la Băileşti“, aşa sună titlul din „Personalităţi ale aviaţiei române“, lucrare scrisă de doctorul în istorie, Constantin Ucrain.
„Care dintre aviatorii patriei noastre nu a auzit de Escadrila «Dracii roşii», atât de sugestiv numită de contemporani pentru evoluţiile aeriene executate în formaţie de trei avioane, spre desfătarea miilor de spectatori prezenţi la mitingurile aeriene? «Dracii roşii» erau trei curajoşi şi pasionaţi piloţi care în anii dintre cele două războaie mondiale atinseseră perfecţiunea în arta pilotajului“. Este vorba despre Petre Ivanovici, Mihail Pantazi şi Max Manolescu, nume care au rămas înscrise pentru totdeauna cu litere de aur în istoria aripilor româneşti. Petre Ivanovici s-a născut la Băileşti. Încă de tânăr a năzuit să urce către spaţiul de necuprins al cerului azuriu, aşa că a intrat voluntar în aviaţie, trecând peste prejudecăţile părinţilor. Visul său avea să prindă contur, când, în 1923, a obţinut primul brevet de zburător pe avioanele civile, apoi pe cel de pilot militar, pentru ca, în cele din urmă, să fie confirmat pilot de vânătoare. Avea toate calităţile necesare unui adevărat pilot. Pasiunea sa era sportul aviatic. „Siguranţa, curajul şi precizia cu care executa evoluţiile aeriene i-au permis românului să treacă în una din zile pe sub traversele metalice ale podului Cernavodă, construit de Anghel Saligny, pentru ca în 1935, să-şi afirme pe deplin măiestria de pilot. Cu o avionetă de tip IAR-22, împreună cu fosta sa elevă Irina Burnaia, a demonstrat progresele aeronauticii din România şi gradul înalt de pregătire al aviatorilor săi, efectuând marele raid aviatic de la Bucureşti, până la Entebbe, localitate situată în centrul Africii, pe malul marelui lac Victoria… De-a lungul acestui raid, Petre Ivanovici a parcurs peste 16.000 de kilometri deasupra deşertului african şi a junglei ecuatoriale, fără a avea măcar paraşuta cu care s-ar fi putut salva la nevoie“, se menţionează în lucrarea „Personalităţi ale aviaţiei române“.
Nu putem să-l uităm nici pe Nicolau Mihali, cel care, deşi în ultimii ani a îmbrăţişat munca de scenarist şi regizor, bucurând iubitorii de artă cu piese interesante atât pe scena Naţionalului Craiovean, cât şi pe cea a Teatrului Liric, a iubit dintotdeauna viaţa de pilot. A făcut Şcoala de Aviaţie, având ocazia să zboare cu IAR-80, avion care în timpul războiului a fost la egalitate cu Messerschmitt, aparate care au dus greul luptelor aeriene. A fost un înger printre nori, un pilot care vine astăzi să povestească şi să insufle celor tineri dragostea sa pentru zbor, alături de ceilalţi piloţi de renume ai Olteniei, ai României.
