Viaţa locuitorilor cătunului Rudărie, din comuna Polovragi, judeţul Gorj, nu s-a schimbat prea mult faţă de timpurile de început ale acestei aşezări. Bărbaţii cioplesc lemnul, iar femeile împletesc coşuri din nuiele şi fac mături.
Locuitorii cătunului Rudărie, din comuna Polovragi, practică acelaşi meşteşug de o sută de ani. Ocupaţia de bază a bărbaţilor este cioplitul lemnului, iar cea a femeilor, împletitul nuielelor. Aşa trăiau în urmă cu un secol, atunci când a luat fiinţă această aşezare, şi la fel este şi acum. În cătunul de rudari din Polovragi trăiesc în prezent 116 familii, care numără 460 de suflete. Meşteşugul tradiţional al oamenilor de aici s-a păstrat, însă ei nu mai pot să-şi câştige existenţa din valorificarea produselor făcute. De aceea, mulţi dintre ei au plecat să muncească în străinătate şi în alte judeţe ale ţării. Cei rămaşi acasă, pe lângă ocupaţia tradiţională, merg să lucreze cu ziua la oamenii din comună, culeg fructe de pădure şi ciuperci.
Realizarea unui coş presupune o muncă destul de migăloasă, dar şi parcurgerea mai multor etape. Femeile împletesc de la câteva sute la mii de nuiele, în funcţie de dimensiunile coşurilor. Mai întâi se procură materialul lemnos, care trebuie să fie alun sau molid. Apoi, acesta se fierbe, pentru a căpăta o elasticitate şi o rezistenţă mai mari, după care se trece la despicarea nuielelor cu ajutorul unui obiect tăios. La final, femeile trec la împletirea coşurilor. Unul de dimensiuni mai mari se realizează în două-trei zile.
Face coşuri la 80 de ani
Roveca Roşu împleteşte coşuri şi la vârsta de 80 de ani, dar nu prea mai are cui să le vândă. Dacă înainte primea multe comenzi din diferite zone din ţară, acum doar bătrânii mai cumpără. Ea a învăţat să lucreze de la femeile din cătun, pentru că nu a avut mamă. A furat practic meseria de la ele. Bătrâna are 12 copii şi toţi au moştenit meşteşugurile specifice locului. „Am învăţat să împletesc coşuri şi mături de la femeile mai bătrâne, că eu nu am avut mamă. Am furat de la fiecare. Cu împletitul coşurilor mi-am crescut cei 12 copii, cinci fete şi şapte băieţi. Şi fetele au învăţat să facă mături şi coşuri, iar băieţii să cioplească lemnul. Aşa s-a trăit aici, la noi. Acum e foarte greu, că nu prea se mai cumpără. Mergem prin sat să vindem coşurile, dar ne întoarcem uneori cu ele acasă“, a povestit bătrâna.
Produsele tradiţionale, din ce în ce mai puţin căutate
Fiica bătrânei, Veronica Dan, de 50 de ani, i-a urmat şi ea mamei sale. A învăţat de 13-14 ani să confecţioneze coşuri şi pleca să le vândă împreună cu părinţii în localităţile învecinate. Primea multe comenzi, mai ales din zona Horezu. Acum doar oamenii în vârstă mai cumpără obiectele făcute de ei. „Am învăţat de mică să lucrez, de la mama mea. Mergea mult mai bine înainte. Primeam comenzi, mai ales din zona Horezu, şi făceam multe coşuri, pe care le vindeam. Acum cumpără doar bătrânii“, a spus Veronica. Meşteşugul s-a transmis de la o generaţie la alta, dar nu toate femeile lucrează la împletitul coşurilor, ci doar cele mai pricepute.
Cel mai dibaci cioplitor
Bărbaţii din cătunul Rudărie se ocupă cu cioplitul lemnului. Realizează scaune şi mese cu trei picioare, dulapuri, copăi, lăzi şi hambare pentru depozitarea cerealelor. Nici produsele realizate de ei nu mai sunt căutate, iar viaţa este foarte grea.
Ion Roşu este cel mai iscusit meşteşugar din zonă. A deprins tainele acestui meşteşug la o vârstă fragedă, de când a putut să ţină barda în mână. „Mă mai caută cei care mă cunosc, să le fac un hambar, scaune, mese sau un dulap, dar acum acestea sunt folosite mai mult pentru muzee şi pentru decor. M-am dus şi eu cu marfa să o vând. Am ajuns până la Dunăre şi m-am întors cu ea înapoi. Nu prea se mai caută acum. Modelul pe care îl fac pe scaune, dulapuri şi hambare este din moşi-strămoşi şi l-am preluat şi noi“, a spus Ion Roşu. Acesta are şi cursuri la Şcoala Populară de Artă din Târgu Jiu şi îi îndrumă în tainele acestui meşteşug pe cei care vor să se iniţieze.
Cel mai bun fluieraş
Mai mult decât atât, Ion Roşu face parte din Ansamblul folcloric din comuna Polovragi. Cântă la fluier şi are o înclinaţie artistică deosebită, care nu se dobândeşte, ci este înnăscută. „Când eram copil, stăteam la şezători lângă foc. Acolo se cântau din fluier melodii populare vechi. Voiam să cânt şi eu, dar nu mă lăsau cei mai bătrâni să iau fluierul, îmi spuneau că îl sparg. Am luat o ţeavă de tuberman şi am făcut două găuri şi am început să cânt la el“, şi-a amintit Ion Roşu.
Gheorghe Epure, coordonatorul Ansamblului folcloric din Polovragi şi consilier la primăria localităţii, susţine că Ion Roşu este cel mai bun fluieraş din formaţie.
Atelier pentru practicarea meşteşugurilor
Autorităţile locale încearcă să valorifice meşteşugurile tradiţionale pe care încă le practică rudarii. Ştefan Făsuescu, primarul comunei Polovragi, a precizat că vrea să obţină fonduri europene pentru demararea proiectului: „Acesta constă în amenajarea unui atelier, unde aceşti rudari, cioplitori în lemn şi împletitori de nuiele, să poată lucra. De asemenea, intenţionăm să realizăm un punct de vânzare, dar şi să găsim oameni care să meargă în toată ţara să distribuie produsele tradiţionale de acest fel“.
