Îngerul protector din marmură albă, coloanele îndrăzneţe ce imită construcţiile greceşti, regii animalelor care străjuiesc, precum sfinxul, nu mai sunt decât atributele unei lumi care a pierit. În locul lor, se ridică acum crucile simple, care definesc stilul firav al unei societăţi grăbite.
„Nu se mai cere demult artă. Un bust se face doar la comandă, o dată la doi, trei ani. Acum, se pune o piatră la cap şi gata. Oamenii mai în vârstă nici măcar nu se mai uită la copii, să aştepte ceva de la ei. Îşi strâng bănuţi şi îşi fac crucile cât sunt în viaţă“, a spus Marian, poreclit Butelie, deşi face cruci, lustruind cu palma colţul unui cavou. În cimitirul „Ungureni“, mormintele sunt înghesuite parcă de o mână vrăjmaşă. S-au înmulţit aşa rău în ultimii ani, încât aleile de odinioară şi-au pierdut contururile sau au pierit sub cimentul turnat la repezeală în forme paralelipipedice. Constructorii locurilor de veci abia mai pot intra cu o roabă plină de materiale. De utilaje nici nu poate fi vorba! „Cum să mai ridici ceva aici? De unde loc?“, întreabă retoric Marian. „Este şi ăsta unul dintre motivele pentru care nu se mai fac cavouri. Adevărat, nu cel mai important. Lumea nu mai e interesată acum de modele, de stil. Înainte, angajau arhitecţi de la Paris, bineînţeles, cei dare de mână. Dacă vă uitaţi pe aleea cealaltă, o să vedeţi doi lei mari, la familia Mihail. Dar Nicolae Mihail a trăit pe la sfârşitul lui 1800. Era în moda vremii, am putea spune. Lângă, familia Vorvoreanu are coloane şi băncuţe care străjuiesc cavoul. Avea şi basoreliefuri, dar s-au furat. Şi gărduleţ împrejmuitor, dar n-a mai rămas nici acela. Acum, oamenii bântuie prin cimitir şi cei mai mulţi aşa îşi aleg crucea“, mai spune Marian.
20.000 de lei bucata. De lux
Dar gusturile şi preferinţele craiovenilor nu s-au schimbat doar pentru că au trecut anii. Simplitatea a înlocuit personalitatea pe măsură ce necesităţile vieţii au golit buzunarele. O cruce stil trifoi sau chiar dreaptă, din marmură albă, cu dimensiuni modeste, a devenit taman bună. Crucile sunt ca şi hainele. Au preţurile în funcţie de trend. Cele din beton amestecat cu mozaic costă doar 200 de lei. Dar modelele de lux, cu material importat (deşi cunoscătorii spun că marmura cea mai bună – şi mai rezistentă – este cea românească), pot ajunge şi la 20.000 de lei. După buzunarul fiecăruia. „Maică, mă costă peste zece milioane să torn ciment la mormântul ăsta. Mai dau aproape înc-atâtea pe crucea de la cap. De unde, de unde?“, se-ntreabă Maria Ionescu, aplecându-se apoi să smulgă firele de iarbă, răsărite pe lângă locul de veci al omului ei. În jurul său, se ridică, tăcute, crucile. Cele mai multe cu trifoi la vârf, semănând amarnic între ele…
