Din lagărul de la Târgu Jiu nu a mai rămas decât o baracă de lemn. Nimic nu aminteşte că aici a fost unul dintre cele mai mari lagăre din ţară, unde 6.000 de refugiaţi polonezi s-au adăpostit din calea războiului, iar mari oameni de cultură şi lideri ai comuniştilor, care au ajuns apoi la conducerea ţării, au fost închişi.
GORJ. O singură baracă din lemn a mai rămas din lagărul de refugiaţi şi deţinuţi politici de la Târgu Jiu. Construcţia este lângă Cimitirul municipal din Târgu Jiu. Lângă aceasta se mai pot vedea pilonii din ciment de la altă baracă mistuită într-un incendiu petrecut în urmă cu câteva luni. Deşi lagărul a reprezentat un important episod din istoria ţării, mărturiile rămase sunt date uitării. Din toate clădirile care au format lagărul de la Târgu Jiu, acum nu mai există decât una singură. Baraca este din scândură, la fel cum erau toate construcţiile, dar nimic nu aminteşte că aici au stat mii de refugiaţi polonezi, care au fugit din calea războiului, iar, apoi, tot aici au fost în detenţie importanţi oameni de cultură, scriitori şi lideri ai comuniştilor, care au ajuns ulterior conducători de stat. Din păcate, clădirea este năpădită de bălării, iar în jurul ei sunt aruncate tot de felul de gunoaie şi de deşeuri de materiale de construcţii. De baracă este ataşată o magazie metalică. Autorităţile nu au pus nici măcar un panou informativ, pentru a aminti că aici a fost unul dintre cele mai mari lagăre din ţară.
Olimpia Bratu, directoarea Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Naţional Cultural (DJCCPNC), a precizat că singura construcţie rămasă din lagăr nu este clasată în nici un fel: „Poate să se facă propunere de clasare a construcţiei respective, care, chiar dacă nu are o valoare artistică, are una istorică. Poate fi inclusă pe o listă a obiectivelor culturale de interes local“.
Dictatorii comunişti, închişi în lagăr
Lagărul din Târgu Jiu a început să funcţioneze din toamna anului 1939, imediat după ce Polonia a căzut sub dominaţia fascistă, iar polonezii au început să fugă din calea războiului. La Târgu Jiu au ajuns 6.000 de refugiaţi polonezi, care au stat aici până în anul 1941. Lagărul se întindea pe o suprafaţă mare şi cuprindea zeci de clădiri. Câţiva refugiaţi polonezi, extrem de ingenioşi, au realizat un ceas solar, care mai există şi acum. După anul 1942, lagărul de la Târgu Jiu a devenit unul politic, fiind închişi cei care se opuneau regimului. Aici s-au aflat oameni de cultură, scriitori, intelectuali din diferite domenii şi, mai apoi, comuniştii.
Aici au fost închişi, în special, o seamă de lideri comunişti, printre aceştia numărându-se Gheorghe Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu, care au ajuns apoi cei mai importanţi dictatori comunişti. Gheorghe Gheorghiu Dej devenise, în perioada respectivă, chiar conducătorul din lagăr al comuniştilor şi, până la urmă, a reuşit să evadeze. Mai mulţi istorici şi martori spun că în lagăr se formase o mişcare care avea să aibă un rol însemnat în privinţa preluării puterii de către comunişti.
Ceasul solar, în paragină
Şi ceasul solar realizat de refugiaţii polonezi este în paragină. Acesta se găseşte în spatele Cimitirului municipal şi al fostului lagăr, pe un teren despre care nu se ştie cui aparţine. Ceasul solar este îngrădit de un gard şi este compus dintr-un suport construit cu diferite simboluri, un cerc din ciment, pe care sunt trecute orele, minutele şi alte însemnări, şi un dispozitiv de care se prindea firul care era agăţat de suportul din capătul cercului. Principiul de funcţionare a ceasului este simplu. În funcţie de poziţia soarelui, umbrele firului cad pe cerc şi indică ora cu exactitate. Ceasul solar a funcţionat mult timp după plecarea polonezilor din lagăr, iar cei care l-au văzut spun că indica ora cu mare precizie. Acum, ceasul solar este plin de buruieni, iar suportul pentru fir, o construcţie interesantă, pe care se pot vedea mai multe simboluri – două săbii, o corabie şi secera cu ciocanul -, este degradat. Ceasul solar se află pe lista monumentelor istorice.
Directoarea DJCCPNC Gorj a spus că toată comunitatea are obligaţia să păstreze aceste mărturii istorice: „Nu numai autorităţile au obligaţia să ia măsuri pentru a păstra mărturiile istorice, ci şi comunitatea. Sunt multe asociaţii şi fundaţii care au posibilitatea să acceseze fonduri europene pentru restaurarea monumentelor istorice“.
Mormintele refugiaţilor polonezi, monumente istorice
În Cimitirul municipal din Târgu Jiu, în partea destinată catolicilor, sunt 17 morminte ale refugiaţilor polonezi care au fost în lagăr şi care şi-au găsit sfârşitul în Gorj. Locurile de veci sunt, în general, îngrijite, iar o dată pe an, pe 1 noiembrie, rudele celor decedaţi vin să-i pomenească prin organizarea unei slujbe. Mulţi dintre polonezii din lagăr trăiesc în continuare în România. Mormintele au acelaşi model, acestea fiind incluse pe lista monumentelor istorice din România.
