În dosarul în care Adrian Năstase va fi judecat pentru dare de mită, iar Ioan Melinescu pentru luare de mită, lista martorilor include nume grele, precum fostul ministru al justiţiei, Rodica Stănoiu, fostul ministru al finanţelor, Mihai Tănăsescu, dar şi „regele neîncoronat“ al returnărilor de TVA, craioveanul Genică Boerică.
Dosarul penal în care vor fi judecaţi fostul premier Adrian Năstase, acuzat de dare de mită, şi fostul preşedinte al Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor (ONPCSB), Ioan Melinescu, va avea primul termen pe 25 iunie, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pe lista celor care au depus mărturie în faţa procurorilor DNA şi urmează să fie citaţi şi în faţa instanţei apar nume cu răsunet. Este vorba despre fostul ministru al justiţiei, Rodica Stănoiu, fostul ministru al finanţelor, Mihai Tănăsescu, dar şi doi oameni de încredere ai regimului pesedist – fostul deputat PSD Ristea Priboi, fugit între timp din ţară, şi apropiatul său, Genică Boerică, omul de afaceri craiovean devenit un soi de rege neîncoronat al returnărilor ilegale de TVA.
„Înţelegere de tip mafiot“ între Năstase şi Melinescu
Mărturia lui Boerică a fost esenţială pentru procurorii anticorupţie în stabilirea „înţelegerii de tip mafiot“ dintre Adrian Năstase şi Ioan Melinescu. Potrivit rechizitorului, nici una dintre cele două părţi nu a făcut „solicitări sau propuneri explicite“, ci au recurs la „sugestii subtile, dar cu mare forţă de convingere“. Concret, serviciul pe care Melinescu i l-a făcut lui Adrian Năstase a constat în a face dispărută lucrarea ONPCSB privind provenienţa sumei de 400.000 de euro într-un cont al Danei Năstase. În schimbul acestui serviciu, Melinescu i-ar fi spus lui Năstase că „nu doreşte nimic pentru sine, dar că ar trebui schimbat Cucu Adrian (preşedintele din acea vreme al Oficiului – n.r.)“, conform relatărilor martorului Genică Boerică.
Genică n-a făcut însă decât să aprofundeze culisele relaţiei dintre cei doi, explicate mult mai amănunţit de fostul protector al său, „unchiu“ Ristea Priboi, care figurează în dosarul DNA în calitate de denunţător şi care, potrivit procurorilor, ar fi fost chiar intermediarul „afacerii“ dintre Năstase şi Melinescu.
Foşti miniştri, martori împotriva premierului
Rechizitoriul procurorilor anticorupţie demontează susţinerile celor doi acuzaţi în privinţa momentului în care aceştia s-au cunoscut. Deşi atât Năstase, cât şi Melinescu au spus că nu s-au cunoscut înainte ca acesta din urmă să fie numit şef la ONPCSB, procurorii susţin că ei mint. În acest sens, rechizitoriul invocă stenograma primei şedinţe de guvern a Cabinetului Năstase, din 30 decembrie 2000, din care rezultă că propunerea premierului de a-l numi pe Melinescu s-a lovit de rezistenţa ministrului justiţiei, Rodica Stănoiu, „care a precizat că ea nu-l cunoaşte şi că va fi de acord cu numirea sa numai dacă primul-ministru garantează pentru el“. Potrivit stenogramei citate de procurori, premierul Năstase „a confirmat că îl cunoaşte şi, mai mult, că Melinescu Ioan este singurul care îi poate asigura în acel moment că la Oficiu lucrurile merg bine“.
Fostul premier mai susţinea într-un memoriu adresat DNA că decizia de numire a lui Melinescu a fost una colectivă, a tuturor membrilor guvernului, şi nu individuală. Această afirmaţie este însă contrazisă atât de stenogramă, cât şi de doi foşti minişti audiaţi ca martori: Rodica Stănoiu şi Mihai Tănăsescu. „Nici unul dintre membrii guvernului nu a formulat în cadrul şedinţei propunerea de numire, iar singurul care a susţinut-o, fără argumente de fond, însă, a fost primul-ministru Adrian Năstase, acesta lăsând să transpară un interes în efectuarea grabnică a acelei schimbări, în cadrul primei şedinţe a guvernului Năstase, la numai două zile după învestire“, se menţionează în rechizitoriul întocmit de procurorii DNA.
Dosarul Danei Năstase parcă nici n-a existat
Cât priveşte lucrarea Oficiului de Combatere a Spălării Banilor referitoare la suma de 400.000 de dolari intrată în contul Danei Năstase, fără o justificare clară legată de provenienţa ei, aceasta nu a mai fost găsită fizic în arhiva oficiului.
„Urmare a solicitării Parchetului, în cadrul Oficiului s-a desfăşurat procedura de inventariere a întregii arhive a instituţiei, finalizată în luna decembrie 2006. Din verificările efectuate pe parcursul activităţii de inventariere, a rezultat faptul că lucrarea S3439 din 1999 (reînregistrată sub alt număr în 2001) nu există fizic în arhiva instituţiei“, s-a reţinut în rechizitoriul DNA.
Actul de acuzare mai precizează că, potrivit procedurilor de lucru din cadrul Oficiului, lucrarea primită de un analist din cadrul instituţiei cu propunerea de casare trebuia introdusă în arhivă, pe bază de proces-verbal. Numai că „lucrarea clasată S3439 din 1999 nu a intrat niciodată în arhiva oficiului“, lucrarea nefigurând nici ca predată şi nici ca distrusă, se mai arată în rechizitoriul lui Adrian Năstase şi Ioan Melinescu.
Denunţ „incalificabil“
Atunci când i-a fost prezentat materialul de urmărire penală, Adrian Năstase a apreciat drept „incalificabil“ faptul că acesta se întemeiază inclusiv pe denunţul condamnatului penal Genică Boerică, arestat în perioada când el era prim-ministru şi eliberat condiţionat pe baza denunţurilor sale.
