Sâmbata seara, personajele soresciene au prins viata pe scena Teatrului National „Marin Sorescu“, iar actorii Virgil Ogasanu, George Mihaita, Horatiu Malaele si rapsodul Tudor Gheorghe au adus prin poezie, cântec si poveste un omagiu scriitorului oltean. Versurile soresciene despre iubire, viata, moarte si destin, dar si cele ale prietenilor poetului, Nichita Stanescu si Emil Brumaru, presarate cu glume si ironii ca la olteni, au aratat ca in viata exista intotdeauna loc pentru poezie, actorii fiind rasplatiti la sfârsitul recitalului cu ropote de aplauze si rechemari pe scena.
„Pe acestea le cânta mama, Tudore“
Finalul serii i-a apartinut actorului Tudor Gheorghe, care timp de aproape doua ceasuri a reinviat prin versurile lui Sorescu lumea Bulzestiului si personajele inocente are unei lumi care mai exista doar prin poezie. Povestile despre Bulzesti si despre bulzesteni, expresiile prozaice si regionalismele alaturi de dulcele perfect simplu oltenesc i-au facut pe toti cei prezenti sa traiasca vremurile când „Dumnezeu era mai jos“ si vedea toate necazurile oamenilor. Pe acordurile tarafului care a interpretat cântece de dor si de jale, dar si pe ritmurile saltarete oltenesti, lumea lui Sorescu a trecut repede prin fata celor prezenti in sala teatrului, care au râs si s-au intristat deopotriva si au descoperit autenticitatea muzicii populare ascunse in strunele viorilor si in acordurile tambalului. Si toate aceste cântece populare au fost dedicate lui Sorescu, care, de câte ori Tudor Gheorghe le cânta, isi amintea de mama lui. „Pe acestea le cânta mama, Tudore“, a spus actorul la finalul unei povesti despre Marin Sorescu. Iar când ultimul acord de vioara s-a stins si rapsodul a tacut, aplauzele spectatorilor au inlocuit muzica si poezia soresciana. „Lumea ma cauta, ma aplauda, / Ma cheama la scena deschisa / Si eu nu stiu ce sa fac, / Nu stiu sa fac reverente“.
