Se spune ca nu ai trecut prin viata daca nu ai plantat un copac, nu ai zidit o casa si nu ai facut un copil. Pentru o familie din comuna Afumati, toate aceste lucruri nu inseamna decât bani pentru bautura.
Fiecare om din Afumati are o vorba de ocara pe care le-o spune când ii vede pe ulita sau când cineva rosteste numele lor si cu totii isi fac semnul crucii când trec pe lânga casa lor cu ziduri darâmate si fara acoperis. Cândva oameni cu stare, Ion si Nina Pena au ajuns de râsul satului dupa ce barbatul s-a apucat de bautura. Au râs oamenii cât au râs de noul betiv al satului, dar mare le-a fost mirarea când au vazut ca omul ca sa faca rost de bani pentru bautura a inceput sa vânda tot din casa. Azi un scaun, mâine masa, poimâine patul, iar dupa aceea acoperisul. A ajuns Ion Pena chiar sa se roage sa mai cada câte o caramida din zidurile subrezite ale casei ca sa o vânda, pentru ca de la atâta bautura l-au cam lasat puterile si ii era greu sa se apuce sa darâme casa. Si primaria, si oamenii din sat au incercat sa ii ajute cu bani sau cu materiale de constructii, dar toate s-au dus pe bautura si casa familiei Pena a ramas tot o ruina. „Vând tot ce prind ca sa bea si ti-e frica sa intri la ei ca poate sa iti cada ceva in cap sau sa te muste vreun sarpe ascuns printre ierburile cât casa din curtea lor. Nu vin nici la ajutorul social si nimeni nu prea ii ia la lucru cu ziua ca sunt lenesi si betivi. I-am spus sa isi darâme casa care sta sa cada pe ei si cu ce recupereaza din ea si cu ajutor de la primarie sa construiasca alta, dar ei prefera sa vânda tot“, a spus viceprimarul comunei, Cornel Furis.
Decât sa spele hainele, mai bine le arunca
Vecinii familiei Pena s-au saturat de scandalurile din fiecare noapte pe care le face barbatul când se intoarce de la cârciuma si de mirosurile ce vin dinspre gospodaria lor. Daca la inceput au vrut sa-i ajute sa iasa din saracie, acum oamenii nu-si doresc decât sa scape de vecinul care de câte ori trece pe la poarta lor ii injura. „I-am ajutat cât am putut, dar nu ai pe cine. Au avut casa dupa soare facuta de parintii lui care au fost oameni respectati in sat, dar, dupa ce acestia au murit, au vândut tot. Sunt lenesi si betivi si au lasat casa sa cada pe ei. Ei nu isi spala hainele, ci le arunca si toata vara au stat fara acoperis. Se bagau intr-o groapa facuta in casa care se umplea de apa când ploua. Nici nu stiu câti mai sunt aici. Cei trei baieti i-au dat la ciobani si au luat bani pe ei, unul e sluga la cineva in sat, dar doarme aici, si mai au o fata care a facut doi copii, iar cealalta e maritata“, a povestit Xenia, una din vecinele familiei Pena. Pe ulita au iesit si celelalte vecine, fiecare cu povestea ei despre „ai lui Pena care le-au facut satul de rusine“.
Mai au de vândut doar câinele
Dintre ierburile spre care arata femeile apare o casa fara acoperis, cu ziduri netencuite ce stau sa cada si neimprejmuite de gard. Casa pare parasita, insa printre maracinis se vad intinse la soare niste hainute de copil, iar la auzul vocilor de femei, de sub o gramada de caramizi iese un catel slab si napârlit, dând din coada in asteptarea hranei. „Nu e nimeni acasa, doar câinele asta care s-a pripasit pe la ei si caruia ii mai aruncam noi câte o bucata de pâine, ca ei daca ar putea l-ar vinde si pe el. Astia vin seara când incepe tambalaul si trezesc tot satul“, a spus o femeie din curtea de alaturi. La câtiva metri departare, pe strada principala, singura asfaltata din comuna, o femeie spala un pres. Lânga ea doi copii imbracati in hainute subtiri si murdari se incalzesc la soare. Este Nina Pena care munceste cu ziua pentru un sac de faina sau de malai. „Eu muncesc pe orice ca sa avem ce mânca eu si copiii mei. Si copiii mei la fel, trei i-am dat la ciobani si doi stau cu mine, ca una am maritat-o. Mai am si nepotii astia si am grija de ei, ii tin dupa mine. Dar omul meu bea si a vândut tot si de la el ni se trage tot necazul“, a spus zâmbind femeia.
