„Iubirea incepe sau ar trebui sa inceapa de acasa“. Asa isi incepe Garry Chapmann cartea „Cele 5 limbaje ale iubirii“. Cei mai multi dintre noi isi incep casnicia prin experienta care se numeste „indragostire“. Apar sentimentele placute pline de caldura.
Dorinta unei iubiri romantice in casnicie este fireasca si reprezinta una dintre nevoile fundamentale ale fiintei umane, de a iubi si a fi iubit. In aceasta perioada de inceput apare iluzia ca „indragostirea“ va dura la nesfârsit. Indiferent ce ne-ar spune parintii sau prietenii, stim clar ca dragostea este cel mai grozav lucru pe care l-am trait vreodata. In ceea ce priveste cuplurile care se despart, avem rationamentul: „Poate ca nu s-au iubit cu adevarat. Nu va fi cazul nostru. Noi ne iubim“.
Durata medie a unei „obsesii romantice“ este de doi ani
Dr. Dorothy Tennov, psiholog, a facut cercetari aprofundate in privinta indragostirii. Dupa ce a studiat nenumarate cupluri, ea a ajuns la concluzia ca durata medie a unei „obsesii romantice“ este de doi ani. Exista si exceptii in cazul idilelor tainice. Acestea pot dura ceva mai mult. In final insa, cu totii coborâm cu picioarele pe pamânt. Ni se deschid ochii si descoperim lipsurile celuilalt si ne intrebam cum am putut sa fim atât de orbiti de iubire. Oare am iubit cu adevarat? De ce ne-am casatorit? Doar nu ne intelegem din nici o privinta… Si totusi, in momentul de vârf al indragostirii am avut impresia ca ne intelegem in multe privinte. Sa insemne oare asta ca am fost pacaliti sa ne unim destinele de aceasta iluzie a casatoriei? Sa fim sortiti unei vieti nefericite alaturi de partener sau sa parasim cât mai repede patul conjugal si sa incercam iar?
Exista a treia cale, mult mai buna: putem recunoaste experienta indragostirii ca un vârf emotional temporar si putem porni in cautarea „adevaratei iubirii“, alaturi de partenerul nostru. Acest tip de iubire este afectiva, nu doar obsesiva. Este o iubire care impleteste ratiunea, sentimentele, vointa si disciplina. Este alegerea de a depune efort in avantajul celuilalt, stiind ca daca persoana aceasta este imbogatita prin efortul tau si tu vei avea o satisfactie: aceea de a pasi pe drumul adevaratei iubiri.
Iubirea are propriul limbaj
Adevarata iubire este cea asumata. Ea presupune acea atitudine in care gândim astfel: sunt cu tine si am ales sa ma preocup de interesele tale. O astfel de iubire are un limbaj propriu. Mark Twain spunea: „Pot trai doua luni de pe urma unui compliment“. Sase complimente pe an ar rezolva mentinerea „rezervorului“ de iubire in stare buna. Partenerul nostru de viata insa are nevoie de mai mult.
Una dintre modalitatile de exprimare a iubirii este folosirea acelor cuvinte care o cladesc. Solomon, inteleptul rege, spunea: „In puterea cuvintelor sunt viata si moartea“.
Multe cupluri pot afla ce putere extraordinara poate avea incurajarea prin cuvinte a celuilalt. In momentele de suparare, un cuvânt bun te bucura. Prin complimente sau cuvinte de incurajare, prin declaratii simple, directe, celalalt se simte apreciat. „Ce bine iti sta costumul asta“; „Multumesc ca ai spalat tu vasele“; „Nimeni nu gateste atât de bine ca tine“ etc. sunt recunoasteri ale actiunilor celuilalt si reprezina o dovada a generozitatii noastre de a comunica importanta si aprecierea a ceea ce partenerul face pentru noi. E important sa stii ca lui sau ei ii pasa!
Iubirea matura, in care gasim bunatate si blândete, creeaza un cadru de siguranta. Tonul blând, felul in care ne exprimam o dorinta si nu o transformam in porunca ii transmit celuilalt ideea ca il respectam, ca il consideram egalul nostru. A transforma simpla cerere „Adu-mi apa“ intr-o dorinta, „Poti sa-mi dai, te rog, apa?“, spusa pe un ton blând, inseamna magie. Cerându-i un serviciu partenerului, ii recunosti de fapt valoarea si talentul, arati ca are ceva sau face ceva de valoare pentru tine. Nu poti insa sa iubesti poruncind. De exemplu, transformarea ordinului „Sa faci placinta“ intr-o dorinta – „Stii, placinta cu mere pe care ai facut-o saptamâna trecuta a fost extraordinara. Ai putea sa mai faci una si saptamâna asta? Imi plac placintele asa cum le faci tu… atât de mult!“. Partenerul poate alege sa reactioneze la dorinta ta sau sa refuze, pentru ca iubirea este intotdeauna o alegere. Dorinta exprimata da posibilitatea alegerii. Când poruncesti insa, devii din iubit un tiran. Teama sau vinovatia nu inseamna iubire. A iubi inseamna a alege!
Fiecare dintre noi ar dori sa aiba parte de un paradis conjugal, numai ca trebuie sa intelegem ca acesta trebuie construit in fiecare zi, el neexistând pur si simplu, fara ca noi sa facem nici cel mai mic efort. Nu exista un singur vinovat al naufragiului sau un singur constructor al fericirii. In iubire, ca si in comunicare, e nevoie de doi!
Material realizat in colaborare cu Gina Chiriac, psihoterapeut la Centrul de Sanatate „Sf. Grigorie Decapolitul“, din Craiova, telefon: 0744.545.352
