Vineri, 13 octombrie, o craioveanca va urca pe scena emisiunii de la PRO TV „Dansez pentru tine“. Este vorba de Aurelia Grigore, de 36 de ani, care, pentru a-si vindeca fiul in vârsta de zece ani, a decis sa-si incerce norocul la bine cunoscutul concurs. Pentru toti oltenii care o vor sustine vineri si in toate emisiunile urmatoare, iata aici povestea ei.
S-a intâmplat pe 17 mai 1999, acum mai bine de sase ani. Aurelia era la serviciu, in Craiova, incerca sa tina piept unei perioade extrem de incarcate. Sotul ei, Laurentiu, era la fel de ocupat. Tocmai de aceea ii dusesera pe Andrei, copilul cel mare, la o cumnata, iar pe mezin, Mihnea, la bunici, la Giurgiu. Stiau ca acolo vor fi supravegheati tot timpul. Dar mai ales se bucurau ca, asa cum se intâmpla de regula cu toti copiii – deci si cu Mihnea al lor, cel mai nazdravan dintre toti – la bunici era mai tot timpul in vacanta si gasea rost de joaca din orice. Ziua aceea a distrus insa toata linistea unei familii pâna atunci fericite.
„Mama a vrut sa-i pregateasca de mâncare. A pus tigaia cu ulei pe aragaz, dar, când sa dea drumul la butelie, a crezut ca nu mai are gaz. Asa ca a iesit din bucatarie sa incerce sa schimbe butelia. Nu a vazut ca focul se aprinsese si ardea, cu flacara mica, sub tigaie. In acest timp, Mihnea s-a intors de la joaca si, cum era cam zvapaiat, a inceput sa alerge prin incapere. Din neatentie, a dat cu capul de tigaie, care s-a rasturnat peste el, uleiul incins acoperindu-l aproape in intregime. Nici n-a fost in stare sa plânga. Durerea l-a paralizat efectiv!“.
Copilul a fost transportat de urgenta la Spitalul din Giurgiu, dar aici medicii si-au dat seama ca nu pot face fata situatiei si l-au trimis la Bucuresti, la „Grigore Alexandrescu“. Aurelia si sotul ei au ajuns chiar in urma salvarii. Mihnea fusese deja pansat, asa ca femeia nu si-a dat seama pe moment de starea copilului. Mai ales ca baietelul de numai patru anisori, imun la durere din cauza socului produs de arsura si a nervilor pe care uleiul incins ii paralizase, zâmbea si incerca sa-i linisteasca: „Mami, mamaita, nu mai plângeti, ca nu ma doare nimic. Nici nu simt!“.
Arsuri de gradul IV pe 40% din suprafata corpului
Au urmat sase saptamâni de cosmar. Arsurile de gradul IV ii acopereau copilului peste 40% din suprafata corpului. Primele patru – cinci zile nu s-a putut interveni chirurgical – erau zilele decisive când o singura intrebare statea pe buzele tuturor: „Scapa?“. Apoi au inceput operatiile, la doua – trei zile câte una. I s-au luat grefe din pielea sanatoasa si au fost plantate in locurile arse. Durerile erau insuportabile, copilasul zacea tintuit in pat, pe perfuzii, zile si nopti la rând. Asa si-a serbat chiar si ziua in care a implinit patru ani.
„A fost un chin! El, saracutul, incerca sa ne incurajeze pe noi, desi suferea ingrozitor… Medicii nu au vrut sa mi-l arate pâna ne-au facut iesirea din spital. Atunci m-au chemat, pentru ca trebuia sa invat cum sa-l spal, sa-l curat, sa-l pansez. Când l-am vazut, plin de rani si aproape inert, am lesinat! Nu stiam daca o sa reziste, nu stiam daca o sa rezist eu!“.
Timp de un an, Aurelia a strâns din dinti si a incercat tot ce a putut pentru a-i calma suferintele baietelului ei. De trei ori pe zi il spala, il curata, il pansa. Mihnea urla de durere, ea de disperare. Si se linisteau apoi amândoi, imbratisati. Trebuia sa treaca peste asta impreuna.
Operatii nenumarate, chinuri nesfârsite
Când organismul i-a permis, Mihnea a fost supus iar interventiilor chirurgicale. La mâna stânga articulatiile ii fusesera afectate, la gât la fel. Cu cele doua salarii care intrau in casa, Aurelia spera sa le faca fata pe rând, incet, pâna la sfârsit. Era vorba de câteva interventii functionale – copilul avea probleme la mâna stânga si la gât, dar si de ordin estetic. Cum in România nu exista banca de piele, iar alte grefe luate de pe corpul micutului riscau mai multe complicatii, singura solutie era o operatie in strainatate, pentru care Aurelia spera sa strânga bani, in timp. Numai ca accidentul lui Mihnea macinase in timp nervii tuturor. Laurentiu, in special, era vesnic nemultumit. Iar pentru a-si motiva atitudinea, cauta un tap ispasitor. Reprosurile, certurile, scandalurile s-au tinut lant pâna acum doi ani, când divortul a fost iminent.
„Pentru mine s-a sfârsit totul. Sperantele mele sa-l vindec pe Mihnea erau spulberate. Cu doi copii, un singur salariu nu putea acoperi si costurile operatiilor care mai ramasesera de facut. Mai ales ca, in urma divortului, trebuia sa platesc si chiria apartamentului unde m-am mutat cu baietii. Nu mai aveam nimic, nu mai speram la nimic. Doar o minune putea sa-l mai salveze pe Mihnea!“.
Prima editie a emisiunii a convins-o
A urmarit prima editie a emisiunii „Dansez pentru tine“ cu sufletul la gura. I-a placut de la bun inceput: mesajul pe care il transmitea, formatul, desfasurarea, totul. „De prima data m-am gândit la Mihnea. Ma uitam la televizor si-mi spuneam: pot si eu! Nu stiam atunci mai mult decât sa ma bâtâi si eu ca majoritatea si sa joc sârbe si hore. Dar nu putea sa fie greu, mi-am zis, atâta vreme cât cauza pentru care lupt e atât de frumoasa! Pot sa rezist pentru baiatul meu, pot sa invat! E adevarat ca la 36 de ani si la toate problemele pe care le am nu-mi mai arde mie de dansat, dar stiam ca pentru Mihnea pot s-o fac. Era singura sansa sa obtin niste bani cu care sa-l operez!“
„Când s-a anuntat cea de-a doua editie, am fost sigura ca nu mai e cale de intoarcere. Trebuia sa ma duc!“, povesteste ea.
Trei preselectii trecute cu succes
Era in primele zile din august. S-a urcat seara in microbuz si a plecat, decisa sa incerce. A doua zi, dis-de-dimineata, era in fata sediului PRO TV, cu alte câteva sute de concurenti. Ore in sir a asteptat sa-i vina rândul, convinsa ca intr-un fel sau altul va reusi. A intrat abia spre seara in fata comisiei.
Cea de-a doua preselectie s-a desfasurat la Craiova. Echipa locala a PRO TV-ului a mers la Aurelia acasa si l-a filmat pe Mihnea. Iar dupa alte câteva zile, a urmat ultima proba: o echipa de cameramani de la Bucuresti si Iulia Vântur – prezentatoarea celei de-a doua editii – au intrat in apartamentul inchiriat al familiei Grigore.
„Ne-au filmat din nou, i-au pus intrebari lui Mihnea, lui Andrei, baiatul cel mare… Am asteptat apoi o saptamâna un raspuns. Abia cu doua zile inainte de inceperea propriu-zisa a emisiunii – a repetitiilor – m-au sunat si mi-au spus sa-mi iau concediu, pentru ca trebuia sa merg la Bucuresti. Fusesem selectata“.
Speranta, mai puternica decât regimul sever
De doua saptamâni, Aurelia Grigore traieste o experienta incredibila. Zi de zi, inclusiv sâmbata si duminica, merge la repetitii, unde, alaturi de partenerul care i-a fost destinat – solistul de muzica populara Dinu Iancu Salajanu, se antreneaza pentru concursul care va incepe vineri. Pentru prima emisiune. Trebuie sa invete quick-step si disco, doua stiluri de dans diferite, foarte dificile, care implica atât conditie fizica, mobilitate si rezistenta, cât si joc actoricesc. Opt – zece ore pe zi, cu scurte pauze pentru gustare ori verificari medicale, depune eforturi fizice de care nu s-ar fi crezut niciodata in stare. Dar nu oboseste niciodata. Pentru ca este constienta ca de rezistenta si reusita ei depinde vindecarea lui Mihnea.
„Ma doare gâtul destul de tare, iar la glezna am facut intindere. Dar ma misc continuu, iar când stau, imi tin picioarele in apa fierbinte… Efortul fizic este imens, beau cam 4,5 – 5 litri de apa numai in timpul repetitiilor. Am slabit deja trei kilograme si probabil ca tot asa o s-o tin. Dar nu-mi pasa nici de oboseala, nici de altceva. Stiu doar ca ma numar printre putinii norocosi care au sansa de a participa la acest concurs. Si pentru ca este atât de bine organizat de niste oameni minunati, sunt convinsa ca, indiferent de rezultat, Mihnea va putea fi operat!“.
Mihnea isi sustine mama de acasa
Acasa, la Craiova, intr-un apartament cu doua camere inchiriat in Calea Bucuresti, emotiile sunt la fel de puternice. Si cel mai nelinistit este Mihnea, desigur. Acum are zece ani, este elev in clasa a patra. Trist, acoperindu-si ranile trupului cu un tricou mai mare cu doua numere, nu mai seamana deloc cu copilul vesel si nazdravan pe care doar fotografiile il mai amintesc. Nefericitul accident de acum sase ani i-a schimbat mult viata. Venele strangulate de la cotul stâng, articulatiile de la gât si cicatricele intinse de pe corp i-au intunecat toata copilaria si primii ani de scoala.
„Ma doare mâna destul de rau, nu pot sa strâng pumnul… Dar chiar si asa, as putea sa ma joc si eu ca alti copii. Numai ca ei ma evita mereu. Colegii ma resping intotdeauna si nu se poarta tocmai frumos cu mine“, isi recunoaste Mihnea cea mai chinuitoare durere. Concursul „Dansez pentru tine“ i-a readus insa speranta de a redeveni la fel de normal ca toti ceilalti. Si pentru reusita mamei lui se roaga in fiecare zi, singurul lucru pe care el il poate face. „De la ora sase dupa-amiaza, televizorul sta numai pe PRO TV. Am vazut-o la repetitii, la interviu. De câte ori vorbesc cu ea, ii spun sa fie tare, sa reziste. E frumoasa si puternica! A invatat sa danseze foarte bine si sunt sigur ca va câstiga!“, zâmbeste Mihnea, plin de incredere. „O astept sa vina, mi-e tare dor de ea! Iar dupa emisiune… nu imi mai e frica de durere, m-am invatat cu ea. Pot sa fac oricâte operatii va fi nevoie!“.
