Bucatar, croitor, postas si… gagicar, cam acestea sunt calificarile celui mai destoinic satean din Greci, Frimu Mogosanu. Cu pricepere si rabdare, le impaca pe toate, spre invidia si cârcoteala consatenilor mai putin calificati!
Pe nea Frimu Mogosanu l-am gasit la fântâna. Tocmai adapase iapa s-o puna la sareta si sa plece la treaba. Pentru ca de 21 de ani, de când e el postas, n-a mers in sat cu altceva.
„Bicicleta nu mi-a dat nimeni, iar eu n-am cumparat. De ce sa dau banii de la mine din buzunar?“, se scuza omul si pe buna dreptate. „Bicicleta se mai strica, trebuie sa-i mai iei o roata, s-o mai ungi… Cu calu’, n-ai treaba. Ii dai sa manânce si-l iei si la câmp. Oricum, sa faci posta in Greci pe bicicleta e riscant! La cum sunt drumurile de bune, la gropile de apar in fiecare azi, mergi mai mult pe lânga ea decât pe ea! Cu sareta insa e cel mai lesne!“.
Postas acum, bucatar in armata, croitor dupa, gagicar mereu
Deci nea Frimu e postas, meserie pe care a imbratisat-o când abia trecuse de treizeci de ani si a hotarât sa se reprofileze. Fusese croitor inainte.
„Cinspe ani am lucrat la Confectii, la Strehaia. Faceam uniforme penru armata“, povesteste barbatul. A invatat atunci cum se cos camasile, pantalonii, mantalele, pentru altii, dar si pentru el. Si ii placea, pentru ca ii aducea aminte de viata de armata. Frumoasa, crede el, mai ales ca atunci s-a calificat prima data: a fost bucatarul regimentului de la Braila.
„Am invatat, de voie, de nevoie, sa gatesc. Dup-aia a inceput sa-mi placa“, marturiseste nea Frimu. S-a specializat, cum era si firesc, in fasole la cazan. Cu retetele invatate in catanie s-a intors barbatul acasa si le-a pus in practica, de se mira tot satul de priceperea lui. Au facut inconjur ciorba acra de curca si mielul prajit, la fel si torturile si prajitura „negresa“ pe care au invatat-o de la el toate gospodinele satului, pâna la Sanda, femeia pe care a luat-o de nevasta intr-un târziu… Pentru ca inainte de posta, croitorie si bucatarie, si insuratoare, nea Frimu a fost mare gagicar!
„Eh“, se codeste el sa-si destinuie aceasta din urma calificare, „ca oricare… da’ asta e secret, nu se spune! Pai cui nu-i place ce-i frumos?! Iar la tinerete, nu te-ntreaba nimeni, nu te-mpiedica nimic! Si apoi barbatul, fie el cum ar fi, da’ gagicar e sigur!“.
Din patru i-au ramas doua
Astazi, la 55 de ani, Frimu Mogosanu din Greci are ca principala ocupatie postaritul. Patru sate intra in atributiile lui: unde merge cu sareta, zi de zi, sa imparta vesti. Pleaca dis-de-dimineata, dupa ce hraneste iapa. 16 kilometri dus, 16 intors, barbatul nu mai pridideste cu treaba: scrisori, facturi, pachete, ziare, omul le lasa constiincios la fiecare cetatean in parte. Cu o vorba in plus de binete si sanatate (in special cu femeile, pe care nu le poate refuza niciodata!), fuge timpul ca nebunul! Pe la unu se intoarce acasa, sa-si astâmpere foamea si sa mai hodineasca. Nu trece o ora si pleaca iar, pe la oamenii ramasi fara pensii ori vesti de la copii. O tine intins pâna seara, când, in drum spre casa, da sa ia vacile din câmp, merge acasa, potoleste animalele si pasarile si trece la bucatarie. Daca de croitorie nu se mai ocupa, ca e mai ieftin sa-si ia hainele de gata, iar de gagicareala nu mai are tot atâta energie, la preparatul mâncarurilor nu a renuntat cu nici un chip. Are si o scuza: „Sanda mea are serviciu – tot postarita e si ea. Si daca munceste prea mult si e obosita, ma apuc eu de gatit. Oricum, o fac mai bine!“.
