Vânatori si pescari au fost de când lumea. Pentru a-si apara anumite drepturi, pentru a-si desfasura o activitate mai organizata, acum aproape un secol s-au asociat intr-o Uniune Generala. Astazi, intre nenumaratele ei filiale, Doljul se poate mândri cu cei mai multi membri – pescari si vânatori indemânatici si educati!
Imediat dupa Marea Unire de la 1918, reprezentantii celor aproximativ 30.000 de vânatori din fostele provincii românesti au lansat ideea constituirii unei singure Uniuni Generale a Vânatorilor, ca organism eficient de interventie pe lânga autoritati, in scopul sustinerii intereselor generale ale asociatiilor si societatilor vânatoresti existente. Se dorea ca uniunea sa devina purtatoarea idealurilor vânatoresti din tara, intru innobilarea pasiunii vânatorilor, prin ridicarea nivelului acestora de cultura cinegetica si prin exercitarea, in deplina sportivitate, a acesteia numai acolo unde, cum si când este legal si etic sa fie practicata. De la idee si pâna la materializarea ei nu a trecut decât un an. Pe 5 – 7 iunie 1919 a luat fiinta, la Bucuresti, prin vointa liber exprimata a delegatilor tuturor organizatiilor vânatorilor din tara, Uniunea Generala a Vânatorilor din România – UGVR.
Trecând prin mai multe forme si titulaturi, decrete si legi, in 1953, uniunea devine Asociatia Generala a Vânatorilor si Pescarilor Sportivi din România, prin preluarea tuturor asociatiilor si societatilor de pescari sportivi. Anul 1968, prin noua impartire pe judete, a impus o noua reorganizare a AGVPS in asociatii judetene (39) si sase in Bucuresti. Dupa evenimentele din 1989, mai multe filiale si chiar grupe din cadrul asociatiilor judetene s-au desprins si s-au constituit pe principiul dreptului la libera asociere persoane juridice distincte. In prezent, numarul organizatiilor vânatorilor si pescarilor sportivi afiliate la AGVPS este nelimitat.
Nevasta, factor determinant!
Infiintata in 1949, filiala din Craiova este cea mai mare din tara. Numarând la sfârsitul anului trecut 1.895 de membri, AJVPS Dolj se poate mândri cu adevarati pasionati ai pescuitului sportiv, care, in schimbul unei taxe de 100.000 de lei vechi, isi pot desfasura, legal si corect, aceasta frumoasa indeletnicire. Inarmati cu toate ustensilele necesare, pescarii craioveni si doljeni au la dispozitie numeroase locuri de pescuit: Preajba, Cilieni, Adunatii de Giormane, Malu Mare, Leu si râurile Jiu, Balasan, Desnatui, Teslui si, desigur, fluviul Dunarea.
„In asociatia noastra, majoritatea pescarilor sunt sportivi, asa cum cere legea. Adica sunt in primul rând pasionati, sunt corecti, cu ustensile care respecta regulamentele: doua undite sau doua lansete, fiecare cu doua ace. Acestia pescuiesc de dragul sportului, al competitiei, nu pentru a umple plasa. Ati vazut cum procedeaza francezii: pupa in bot pestele, apoi ii dau drumul. Acesta este un pescar sportiv!“, apreciaza Gheorghe Florescu, secretar la Clubului Vânatorilor si Pescarilor din Craiova.
Dintre calitatile – sau obligatiile – pescarului adevarat, Gheorghe Florescu este de parere ca educatia este cea mai importanta. „Ca in toate domeniile si ramurile vietii, cei sapte ani de-acasa conteaza cel mai mult. Un pescar nu trebuie doar sa stie ce undita trebuie si cum s-o tina. El trebuie sa fie primul care respecta natura, adica, atunci când pleaca de la balta sau râu, sa stie sa-si strânga, pe lânga ustensile, si deseurile care vrând-nevrând ramân in urma“. Trecând peste toate aceste reguli si obligatii „oficiale“, Gheorghe Florescu recunoaste ca decisiva in formarea unui pescar adevarat este… vointa nevestei. „Daca ea il lasa pe sot sa plece cu undita atât cât este necesar, celelalte se rezolva de la sine, cu rabdare si perseverenta!“.
