A trecut de mult vremea brunelor florarese, cu ochi focosi si vorba ademenitoare. A celor care, trezite in puterea noptii, isi culegeau gingas peticul de gradina si, cu cosul plin, bateau strazile abia dezmortite de somn. „Ia garoafa, frumosule, ca-i rosie ca inima dumitale!… Uite, conita, buchetel de viorele, numai bun de pus la palarie!…“. Timpurile s-au schimbat, gusturile s-au schimbat si ele, pretentiile au crescut, iar economia de piata a taiat avântul iubitoarelor de flori proaspete, inmuiate-n roua, precum foarfecele tulpina trandafirului. Floraresele – cele adevarate, cu degete asprite de pamânt si sfâsiate de ghimpi nemilosi – au disparut. In locul lor au aparut comerciantele indraznete ori decoratoarele stilate. In gherete cochete, bine garnisite cu tot ce a putut inventa „industria florilor“ in ultimii zece, douazeci de ani, floraresele de astazi nu mai aduc deloc cu inaintasele lor. Femei scolite, elegante si cu simtul artistic educat – cam asa arata floraresele mileniului trei…
