Toata lumea din sat il stie de parintele Floricel. Are 81 de ani si si-a dedicat intreaga viata bisericii. De doi ani este pensionar si spune ca ii este foarte greu sa stea departe de biserica, motiv pentru care inca mai oficiaza câte o casatorie sau câte o slujba de inmormântare.
Mihail Florea locuieste in satul Horezu Poenari, comuna Valea Stanciului, si este vecin cu biserica in care a slujit o viata intreaga. La vârsta inaintata pe care o are, parintele Floricel este un om deosebit de activ. „Am iesit la pensie, ca nu se mai putea, ce sa spun, mi-a parut rau, dar asta este. Am facut prea multe, iar acum sunt batrân si nu mai fac, dar gândul imi este tot acolo“, a spus parintele Mihail Florea. Barbatul si-a inceput cariera in slujba lui Dumnezeu in 1947 si a iesit la pensie la 1 ianuarie 2004. „Am ales sa fiu preot in urma promisiunii pe care i-am facut-o mamei când se afla pe patul de moarte. Ii mai murise un copil la numai 18 ani, iar dupa trei ani s-a dus si dânsa si asta i-a fost dorinta. M-am tinut de promisiune si am ajuns chiar protoiereu la Bechet si Segarcea“, a mai spus preotul. Intrebat despre cum a fost viata sa, parintele Floricel spune ca are foarte multe de povestit, de la faptul ca a fost arestat de legionari la faptul ca a fost decorat de comunisti.
Casa parintelui Floricel, vizitata de oameni de vaza
„M-au arestat legionarii si m-au tinut doua saptamâni in care am mâncat bataie in fiecare zi. Nu prea stiu de ce m-au arestat, probabil pentru ca nu eram de acord cu ei. In 1957 am primit Steaua României pentru merite deosebite, pentru colectivizarea agriculturii si refacerea de biserici. Eram protopop al Raionului Gura-Jiului si mi-au dat-o cu ocazia celei de-a zecea aniversari a Republicii Populare Române. E semnata de insusi Petru Groza. Pe timpul meu a fost construita biserica de la Zaval, inca vreo sapte au fost renovate, am construit clopotnite la Zaval, Horezu Poenari si Grecesti“, a afirmat parintele Floricel. Dragostea acestuia pentru biserica este vizibila si astazi pentru ca batrânul inca mai poarta hainele preotesti. „Nu e numai o meserie, este o vocatie. Am crezut in Dumnezeu si inca mai cred. Mi-am inceput cariera la Manastirea Jitianu, ca diacon. Am stat acolo doi ani. Apoi, am venit la Horezu Poenari pentru un an, apoi la Zaval, unde am stat noua ani, iar apoi am venit din nou acasa, ca sunt de pamânt de aici, si tot de aici am iesit la pensie“, a povestit parintele. Casa acestuia a fost vizitata de foarte multe persoane importante. „Episcopul Gherontie Nicolau a locuit la mine timp de o luna, am fost vizitat de Patriarhul Teoctist, de Mitropolitii Firmilian si Nestor Vornicescu“, a mai spus batrânul.
Dragoste multa pentru meserie si oameni
Marea durere a familiei Florea este reprezentata de faptul ca parintele si sotia sa nu au avut copii. „Nu am avut copii si ne pare rau. Am, in schimb, foarte multi nepoti. Noi am fost sase copii, cinci baieti si o fata. Mai suntem doar eu si sora mai mica cu patru ani, care este casatorita la Sibiu cu un ofiter“, a spus preotul. Dragostea acestuia s-a indreptat, in schimb, spre enoriasii sai. „Nu am avut conflicte cu oamenii, eu mi-am vazut de treaba si i-am ajutat pe cei care au avut nevoie. Niciodata nu am ezitat sa-i ajut pe nevoiasi. Cred in oamenii cinstiti care sunt cam rari azi. Daca nu m-ar fi ascultat cei din jurul meu, nu faceam câte am facut“, a precizat parintele Floricel.
In ciuda vârstei inaintate, Mihail Florea este un om cu simtul umorului, deosebit de optimist si mereu bucuros de oaspeti. „Mi-am promis sa stau pe aici pâna prin 2025“, a spus batrânul.
Preotul este si un erudit, cunoaste mai multe limbi straine si a avut foarte multe iesiri din tara. „Stiu greaca, franceza, rusa, mai stiu si ceva tiganeasca. A trebuit sa invat pentru ca am stat intre ei si i-am ajutat sa nu fie trimisi la Bug“, a afirmat parintele Mihail Florea.
