L-am gasit pe domnul Ciocea inconjurat de dosare. Treburi importante, contracte multe, asa cum ii sta bine unui director. Fiind vorba despre conducerea firmei Memorial, adica de o afacere care, zice patronul ei, „nu are moarte“, situatia este cât se poate de explicabila: in fiecare zi, oamenii se nasc, traiesc si, inevitabil, mor, deci sunt inmormântati. Nu este un eveniment vesel, adevarat, dar pentru firmele care ofera obiecte si servicii de pompe funebre, decesul unei persoane aduce profit. Mai ales daca serviciile sunt de cea mai buna calitate si conform cererii clientului (ma rog, rudelor lui)!
Infiintata in anul 1993, Memorial se situeaza astazi in fruntea firmelor locale de pompe funebre. Cifra de afaceri depaseste zece miliarde de lei vechi pe an, lucru care il determina pe patronul ei sa o aprecieze ca fiind in plina ascensiune, cu un viitor promitator, in ciuda obiectului de activitate.
„Noi suntem un sprijin pentru oamenii aflati intr-un moment dureros al vietii – atunci când pierd pe cineva drag. Daca restaurantele organizeaza nunti ori botezuri, noi suntem ceva mai tristi. Dar extrem de utili“, spune, intre semnarea a doua acte, directorul Ioan Ciocea.
Persoana pragmatica, Ioan Ciocea nu se lasa prada sentimentelor, care nu de putine ori ii pun la incercare latura sensibila. Alaturi de sotia sa, Georgeta, cu care conduce de peste 12 ani firma Memorial, reuseste sa depaseasca momentele dificile pe care afacerea i le aduce zilnic in agenda. Adulti in floarea vârstei, batrâni a caror viata ar putea oricând naste romane ori copii nevinovati, toti trec prin „mâinile“ afaceristului craiovean cu un singur rost: au nevoie de o inmormântare crestineasca. „E greu sa ramâi rece in fata lacrimilor rudelor care vin sa-i ingroape pe cei dragi. Dar experienta ne-a invatat sa strângem din dinti. Poate parea crud, dar pâna la urma este vorba de o afacere si, pentru ca ea sa reziste, trebuie sa rezistam intâi noi“, marturiseste Ioan Ciocea.
Cum a ajuns la aceasta detasare o spune insusi patronul: „Viata m-a invatat sa fiu tare. Atunci – dupa ’90 – când se putea face orice si oricum, putini au gândit o afacere pe termen lung. S-au aruncat la buticuri si alte astfel de afaceri mici. Meseria pe care o practicasem pâna atunci mi-a fost de un real ajutor sa ma decid ce sa fac! O afacere care sa nu alerge dupa clienti, sa vina ei la noi. O afacere care nu are moarte!“.
Prima dezamagire in dragoste l-a ambitionat
Experientele vietii l-au pregatit pe Ioan Ciocea in initierea acestei afaceri, pe care multi ar numi-o morbida. Contrar asteptarilor insa, barbatul nu a avut parte de un trecut tragic. Dimpotriva, a fost un copil obisnuit dintr-o familie obisnuita. S-a indragostit de mic, iubita din clasa a IV-a nefiind alta decât actuala sotie. Iar dupa liceu si facultate, a devenit politist.
Ioan Ciocea s-a nascut in 1950 intr-un sat de lânga Drobeta Turnu Severin. Aici a copilarit pâna la vârsta de sapte ani, când, fortat de slujbele parintilor, a trebuit sa paraseasca locurile natale. Câtiva ani, familia Ciocea si-a tot mutat domiciliul dintr-o comuna in alta, in functie de repartitiile de serviciu – Bechet, Cornu, Carpen. Privite la vârsta maturitatii, peregrinarile pustiului de atunci au fost extrem de utile: a cunoscut oameni feluriti, locuri noi, experiente de neuitat. Una dintre acestea l-a marcat chiar pentru toata viata: a cunoscut-o pe sotia sa.
„Eu eram in clasa a IV-a, ea intr-a III-a, amândoi la Scoala din Orodel. Mi-a placut de cum am vazut-o – avea codite pe atunci. Era o fetita foarte cuminte si constiincioasa, nu atât de zvapaiata cum erau celelalte, iar asta ii dadea un fel aparte. Dar cel mai mult imi placea la ea ca invata bine: era premianta!“.
Indragostit lulea, Ionel a tot cautat sa-i intre in gratii silitoarei scolarite. Fara nici un rezultat insa: fata avea o singura preocupare, cartea. Refuzul l-a pus la grea incercare pe Ionel – l-a ambitionat sa invete si mai mult. A obtinut, pe rând, toate snururile: de comandant de grupa, detasament, unitate. Rezultatele de la scoala si, curând, plecarea in alta localitate au mai stins un pic din focul care-i mistuia inima. Nu de tot insa.
„O visam, ma gândeam mereu la ea, ii scriam scrisori. Nu mi-a raspuns nici macar o singura data. Nu stiam si nu speram nimic, dar nu puteam sa renunt!“.
A renuntat la actorie pentru… militie
Fetita cu codite i-a torturat gândurile ani multi, prin toate scolile si locurile in care a ajuns. Fara folos insa. In 1966, familia Ciocea s-a mutat in Craiova. Baiatul a luat examenul de admitere la Liceul „Elena Cuza“, specializarea filologie-istorie. A devenit secretar UTC si actor remarcabil in trupa de teatru a liceului. Desi talentul pentru actorie ii oferea perspective serioase de cariera in domeniu, Ioan Ciocea a ales altceva: Scoala Militara de Ofiteri de Militie.
„Am facut parte din ce s-a numit atunci generatia de aur: 1969-1972. Colegi de-ai mei au ocupat mai târziu functii importante – generali, conducatori de institutii. A fost o perioada care mi-a largit orizonturile, am legat prietenii trainice. Au fost probabil cei mai frumosi ani din viata“.
Dupa examenul de absolvire – luat cu a cincea medie, 9,78 – Ioan Ciocea a fost repartizat la Militia Circulatie Craiova. Avea doar 22 de ani, când, pe 23 august, i-au dat gradul de locotenent. Ca o felicitare personala pentru proaspata avansare, si-a permis un scurt concediu intr-un colt de tara pe care nu reusise sa-l vada pâna atunci: la mare. Câteva zile a savurat din plin gustul libertatii, al satisfactiei ca si-a atins un ideal. Nu stia insa ca surprizele abia incepusera. Iar cea mai mare avea sa-l intâmpine chiar la intoarcerea acasa.
Iubirea din clasa a IV-a i-a devenit sotie
In septembrie si-a luat in primire postul. Abia a ridicat prima solda – 1.600 de lei – ca a si cheltuit-o. Era intr-o dupa-amiaza, se plimba prin centrul orasului. A recunoscut-o de la prima vedere: nu mai avea codite, si nici ghiozdan in spate. Dar figura de fetita silitoare ramasese neschimbata. Era Georgeta, marea iubire din clasa a IV-a.
„Am invitat-o imediat la o prajitura la Femina. Aveam un statut, deci si mai mult curaj. Am discutat, am facut schimb de numere de telefon. Apoi totul s-a intâmplat rapid: la câteva zile am fost la parinti sa o cer, iar in decembrie ne-am casatorit“.
Fara cununie religioasa insa, pentru ca meseria l-a tinut departe de portile bisericii atât in ziua nuntii, cât si la toate evenimentele importante care au urmat: botezul fiicelor, cununarea mai multor cupluri ori simple sarbatori crestine. „Poate sa spuna cine ce vrea: popii erau informatori“, declara astazi Ioan Ciocea motivul pentru care biserica a fost teritoriu interzis pentru militianul de atunci.
Impatimit membru de partid, corect si inventiv
Cu toate micile neconcordante intre practicarea meseriei si propriile sale principii – neconcordante care au tot aparut pe parcursul anilor – Ioan Ciocea nu s-a abatut de la drumul spre o cariera mult visata.
„Eram un membru de partid convins. Credeam cu tarie in doctrina partidului, numai ca nu intotdeauna aceasta se si aplica ad-literam. Spirit inovator, in toti anii petrecuti la Militie am incercat sa facilitez munca angajatilor si, in acelasi timp, sa introduc metode, programe, la care, pe vremea aceea, nici nu se gândise cineva. Ma poreclisera la serviciu „liberalul“ Militiei, dar nu toata lumea o spunea cu sinceritate. Am infiintat, in ’74, o expozitie rutiera pe roti: o masina utilata cu aparat de proiectie si difuzor trecea din scoala in scoala, predându-le elevilor notiuni de circulatie rutiera. Seara, masina era parcata in fata teatrului, unde se proiectau filmulete pe aceeasi tema. Felicitarile si chiar premiul cu care m-au onorat au fost urmate de sistarea intregului program, pe motiv ca nu erau declarate costurile acestuia“.
Constiincios, extrem de activ si intotdeauna corect, Ioan Ciocea a avut de-a lungul anilor nenumarate motive sa renunte. Nu a facut-o, sperând neincetat ca, mai devreme sau mai târziu, neregulile din sistem vor disparea.
In ’90, al 50-lea privatizat din Dolj
In 1987 insa, rabdarea militianului avansat la gradul de capitan a luat sfârsit. A inaintat cererea de demisie, iar pe 30 noiembrie i s-a comunicat trecerea in rezerva.
„Au fost primele sarbatori pe care le-am petrecut linistit in mijlocul familiei. Nu existase asa ceva inainte: misiunile ori orele peste program ma tineau mereu departe de casa. In ’87 am avut primul Craciun adevarat!“.
Trei ani a lucrat intr-o intreprindere, având functia de consilier juridic. In primele luni ale lui ’90 s-a lansat in afaceri.
„Am fost al 50-lea privatizat din Dolj. Stiam exact ce aveam de facut. Portile erau deschise tuturor, conta cine rezista“.
Bitlex a fost prima firma la care Ioan Ciocea s-a asociat. Obiectivele activitatii erau noi, atunci aparute pe piata: editare buletine oficiale, librarie juridica, infiintare de firme. Pe parcurs, activitatea s-a diversificat, dând nastere firmei Memorial.
„Lucrasem cu oamenii, stiam ce nevoi am. Era nevoie de o afacere la care cetateanul sa vina singur, nu sa mergem noi la el. Adica o firma de pompe funebre“.
Afacerea „la care sa vina oamenii“ a spart piata
La inceput au fost doar doua modele de sicriu si un angajat – vânzatorul. In timp, dupa studierea indeaproape a ritualului de inmormântare ortodox, a obiectelor si serviciilor necesare, afacerea s-a extins. Astazi, Memorial numara 19 angajati, opt magazine care acopera o zona de peste 100 de kilometri, opt soferi si o cifra de afaceri de peste zece miliarde de lei vechi. Oferta pentru clienti a crescut si ea, astazi existând 194 de modele si variante de sicriu, alaturi de numeroase alte produse de maxima necesitate pentru inmormântare: cruci, garnituri mortuare, prosoape, batiste, lumânari, candele, felinare.
Serviciile s-au diversificat si ele, Memorial asigurând astazi diverse forme de transport funerar (de la spital la domiciliu, biserica, intre judete), amenajari de sicrie cu ornamente si capitonaje, inscriptionari, inchirieri de catafalcuri.
Asa cum s-a intâmplat in majoritatea cazurilor de oameni de afaceri, sprijinul principal in mentinerea si dezvoltarea afacerii a venit din partea familiei.
„Georgeta este director adjunct, iar fiicele si-au «desprins» de la Memorial propriile afaceri. Dupa un an de ucenicie, desigur, timp in care au invatat aici, la masuta, totul: de la contabilitate primara pâna la incheierea contractelor importante“.
Proiecte pentru inmormântari europene
Succesul firmei Memorial – incontestabil, cel putin pe piata locala – nu il opreste pe Ioan Ciocea sa puna la punct proiecte de dezvoltare. Astfel, din luna mai, anul trecut, s-a infiintat Asociatia Producatorilor de Obiecte Funerare si a Antreprenorilor de Pompe Funebre (APF), al carei presedinte este chiar afaceristul craiovean. Motivul infiintarii acestei asociatii este foarte simplu: din 2007, România va trebui sa se alinieze la cerintele europene. Chiar si la cele de inmormântare!
„Nu exista la noi o legislatie in vigoare care sa permita servicii de pompe funebre practicate in Occident. Spre exemplu, daca in alte tari servicii precum imbalsamarea, cosmetizarea si chiar pastrarea trupului intr-o capela proprie sunt efectuate de firme de pompe funebre, la noi lucrurile stau altfel. Nici o lege nu ne permite sa efectuam noi aceste servicii. Este nevoie de un cadru medical, un tehnician cu acte in regula, dar care nu sunt angajati ai firmelor de profil. De aceea, de cele mai multe ori, aceste servicii sunt efectuate in mod ilegal de diverse persoane. Prin APF speram sa atragem toate firmele specializate din tara, care sa colaboreze in vederea adoptarii unei legi care sa ne permita sa efectuam noi tot ceea ce presupune procesul de inmormântare. Astfel, firma de pompe funebre sa aiba cadrul legal de a igieniza, imbalsama, cosmetiza, de a asigura transportul la o capela – pe care fiecare firma ar trebui sa-l aiba -, dar si muzica ritualica. Un prim lucru extrem de important cu care românii ar trebui sa se obisnuiasca este acela de a-si duce ruda decedata la capela! In nici o tara civilizata, mortul nu sta in casa. Se depune intr-un spatiu special amenajat si decorat, având chiar acompaniament muzical. Sicriul se va tine deschis doar câteva ore, timp in care rudele si cunoscutii aduc ultimul omagiu. Apoi se inchide! Românul va trebui sa se obisnuiasca sa nu mai tina trupul fara viata descoperit timp de trei zile, in miezul verii, pe canicula, sau iarna, in plin ger! Nu este o incalcare a datinii crestinesti, ci doar o masura strict igienica, tine de civilizatie!“.
