Aida si Florin Ionescu au sarbatorit de curând trei ani de la data când si-au unit destinele. In urma cu opt luni, viata familiei preotului Ionescu a fost completata de venirea pe lume a Anisiei.
Florin si Aida se cunosc din martie 1998. S-au cunoscut intr-o duminica la Biserica Madona Dudu, unde el, student la Facultatea de Teologie din Craiova, facea practica. In facultate au fost nedespartiti. „Aida era in anul intâi, iar eu eram in anul doi. Am fost mai intâi foarte buni prieteni, cred ca asta a cimentat relatia noastra“, a afirmat preotul Florin Ionescu. Dupa patru ani, a venit si mult asteptatul moment al nuntii. „Am asteptat sa termin eu facultatea. Ne-am casatorit pe 21 septembrie 2002. Inca de când l-am cunoscut am observat ca este o persoana cu care ma inteleg, cu care am ce discuta. La inceput nu credeam ca va dura, dar am vazut ca ne-am potrivit si nu ne-am mai despartit“, a spus Aida. Acum, cei doi considera ca sunt cu adevarat un cuplu pentru ca se completeaza reciproc. „Eu sunt o fire care se streseaza usor. Florin, in schimb, este foarte calm, iar credinta a fost cea care ne-a ajutat sa depasim momentele mai grele“, a afirmat Aida.
Obisnuia sa polemizeze cu bunica
Florin a facut, mai intâi, seminarul teologic si pentru ca, spune el, in acea perioada si-a descoperit vocatia si-a continuat studiile de teologie la facultatea de profil din Craiova. Preotul povesteste ca a facut seminarul din curiozitate. Fiind prin clasa a sasea, Florin avusese mai multe discutii in contradictoriu cu bunica sa, o femeie deosebit de credincioasa. „Eu eram un copil mai nebun, eram un adept inrait al teoriei evolutioniste. Daca bunica a vazut ca nu ma convinge, la un moment dat a zis ceva de genul: «Taci, mama, ca te aude Dumnezeu». In acel moment aveam in fata mea o icoana si auzind cuvintele bunicii s-a produs un efect psihic care cred ca a marcat inceputul a ceea ce sunt acum. Din acel moment am inceput sa vad si cealalta parte a lucrurilor si cred ca exista totusi cineva care a creat toate astea“, a povestit preotul. Peste un an, parintii au dorit sa-l transfere pe Florin din scoala generala unde invata intr-o clasa a unui liceu bun pentru a se acomoda si pentru a ramâne acolo. Cu acest gând in minte, Florin impreuna cu mama sa au plecat in vizita pe la liceele bune din oras. „Am fost la «Cuza», la «Buzesti», la «Carol». Am ajuns si la Seminarul Teologic de la Mofleni si asa de mult m-a impresionat ce am vazut ca i-am spus mamei ca acolo vreau sa merg“, a mai spus parintele Florin. Hotarârea lui Florin a bucurat-o in primul rând pe bunica sa cu care obisnuia sa polemizeze pe teme religioase.
Colegi la Teologie
Coincidenta a facut ca si Aida sa vina dintr-o familie in care credinta era foarte puternica, iar fetei i-a placut foarte mult teologia. Fiind in clasa a noua, Aida se pregatea pentru facultate. Nu stia foarte clar ce anume dorea sa faca, dar stia sigur ca trebuie sa fie ceva cu româna. „Profesorul cu care ma pregateam mi-a spus ca s-a infiintat sectia de teologie-litere si ca pot opta pentru teologie-limba si literatura româna. Am fost la facultate, m-am inscris, dar nu am reusit sa iau din primul an pentru ca tocmai in perioada admiterii am facut o cadere de calciu care m-a impiedicat sa obtin rezultatele pe care le-as fi dorit“, a povestit Aida. Nereusita a motivat-o insa si in anul urmator a ajuns studenta. „Perioada facultatii a fost una extrem de frumoasa. In facultate l-am cunoscut pe sotul meu, tot in facultate i-am cunoscut pe cei care peste ani aveau sa ne fie nasi. Fac parte dintr-o generatie de oameni care au stiut ce inseamna prietenia. Eram un grup foarte unit si multe prietenii s-au pastrat si peste ani“, a mai spus femeia.
Anisia a umplut casa de bucurie
Cea mai mare realizare a cuplului este Anisia Gabriela, fetita de numai opt luni care a intarit dragostea dintre Aida si Florin. „Numele fetitei, Anisia, este unul special. L-am ales din calendar, se sarbatoreste pe 30 decembrie, iar Gabriela vine de la numele bisericii in care slujesc si unde a fost ea botezata si de la faptul ca Sfintii Arhangheli sunt patronii caminului nostru“, a povestit parintele. Ambii parinti spun ca oricâte griji sau probleme ar avea, atunci când copilul lor zâmbeste uita de toate. „Nu stiam cum va fi viata cu un copil. Vedeam cât de greu le este nasilor nostri care au un baietel mai mare cu noua luni decât Anisia. Acum nu ne mai putem imagina viata fara ea“, a povestit mama. Sarcina a fost o perioada deosebit de grea pentru cei doi. Stând mereu cu teama ca ar putea pierde copilul atât de mult dorit, Florin si Aida au reusit sa depaseasca momentele mai dificile. Totodata, primele doua, trei luni de viata ale fetitei i-au pus la incercare pe proaspetii parinti. „Ea plângea intruna, eu nu stiam ce sa-i fac. Nu stiam nici eu si nici Florin ce inseamna sa cresti un copil si nici nu am avut vreun sprijin pentru ca parintii nostri lucreaza. A fost o experienta, dar nevoia te invata“, a povestit Aida.
Si profesor de religie, si preot
Acum, Florin Ionescu este profesor de religie la Liceul „Traian Vuia“ si preot onorific la Biserica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril. La rândul ei, Aida este profesoara de religie la Scoala nr. 37. „Vrând, nevrând, fraternizam cu grevistii. Totusi, mie imi place foarte mult la catedra pentru ca ora de religie este, in primul rând, o ora de promovare a moralitatii, iar copiii sunt foarte receptivi pentru ca percep ora ca pe una usoara si sunt dornici sa invete lucruri noi. Mi-am pus orele in asa fel incât sa pot tine si slujbe la biserica si astfel sunt aproape de Dumnezeu, dar si de copii“, a afirmat Florin. Intrebata depre ce inseamna sa fii preoteasa, Aida a spus: „Pentru mine nu este un statut neaparat special. Poate ca daca nu eram cu Florin nu as fi mers niciodata la slujba din noaptea de Revelion, de exemplu, despre care nu stie prea multa lume. Pot spune ca Florin reuseste sa ma linisteasca nu numai pentru ca este o fire calma, dar si pentru ca daca ma simt rau, cum de multe ori s-a intâmplat in timpul sarcinii, imi citeste dintr-o carte de rugaciuni incât ajung sa nu-l mai vad ca fiind doar sotul meu, il vad ca pe un preot“.
