Tatal lui Florin Calinescu, fost coleg de vapor cu Basescu, cunostinta veche a lui Teofan si luptator revolutionar – acestea sunt câteva dintre datele personale ale celui mai priceput, mai vechi in meserie si mai cunoscut cosar din Craiova. Cu alte cuvinte, Florian Calinescu, „seriful“ cosarilor din Piata Chiriac.
Poate fi gasit usor: pe bancuta din fata baracii, asteptându-si clientii. Lânga el, o taraba cu surubelnite, chei de masina, piulite si telefoane mobile, adica orice ar scoate un ban in lipsa comenzilor de desfundat cosuri. Sub el, Bobita, o jigodie dragalasa, mascota firmei, menita sa-i impresioneze pe cei care au scapat cu buzunarele pline. Cam aceasta este, la prima vedere, firma lui Florian Calinescu, „seriful“ cosarilor din Craiova. Cu statura sa impozanta, dichisita de accesorii care nu pot trece neobservate – niciodata mai putin de patru ghiuluri si doua cruci -, cu expresia fetei destul de fioroasa gratie unui accident suferit la unul dintre ochi, barbatul este cunoscut din zona centrala a orasului, unde câtiva ani buni a monopolizat afacerile cu actiuni. Acum vreo doi ani a protestat zgomotos in presa impotriva autoritatilor locale care l-ar fi evacuat pe nedrept, impreuna cu cei treizeci de copii, gineri, nurori, nepoti si stranepoti, din casa in care locuia. Putini stiu insa ca Florian Calinescu este tatal vedetei TV Florin Calinescu (!), fost coleg de serviciu al lui Basescu (!), revolutionar infocat si mare amator de arme… de orice culoare. De cum treci insa pragul biroului de tabla galbena, te lamuresti imediat de vasta si impresionanta sa biografie, la care de capatâi a ramas meseria sfânta de cosar.
Motul, secretul unui cosar adevarat
„Sunt cosar din tata-n fiu. Ca tata a fost cosar si m-a-nvatat si pe mine sa fiu. Stiu tot ce inseamna meseria asta“, si-a inceput Calinescu prezentarea CV-ului, cu voce apasata. Si pentru a fi cât mai convingator, apuca o sârma facuta colac. „Cu asta se desfunda cosurile, domnule! Are un mot de sârma tatar in capat. Când cosarul tine motul in sus, inseamna ca e liber, asteapta comenzi. Cind il tine-n jos, atunci sigur tocmai se duce la o desfundare! Sunt niste chestii ale noastre, pe care putini le stiu, dar atât de importante…“, a explicat Florian Calinescu, cu privirea patrunzatoare.
Pune sârma la loc sa nu se murdareasca. „Si asta o bagam in apa, sub robineti, o juma’ de ora, sa se-nmoaie tataru’. Dup-aia se face treaba. La cazuri speciale, operatia necesita ghiuleaua. Sa fiu exact“, si-a asezat mai bine chipiul de serif pe deasupra ochiului bolnav. „Când canalu’ de cos este infundat de cuib sau de ciori asfixiate de la gaz, dar si când caramida e cazuta pe lat si cosul e patrat, atunci intervenim cu ghiuleaua, care rezolva situatia“, a precizat maestrul, scotând cu greutate din fisetul de acte instrumentul in cauza. Pentru exemplificare, il invârte de câteva ori in aer, cu putere.
Cu ce se manânca meseria asta?
Mândru foarte de profesia sa, Calinescu incepe sa-si enumere, stergându-le de praf, dotarile firmei. Masca de gaze sa nu se sufoce cosarii, casca de protectie – suvenir de la niste pompieri, o biblie, pentru cazurile de risc major, un cablu de desfundat WC-uri…
„In lipsa de cosuri… merg baietii si la alte comenzi“, a divulgat Florian unul dintre secretele afacerii – acela de a te adapta la cerintele pietei. Mai ales când singura diferenta intre a desfunda cosuri si WC-uri este smocul de tatar.
„Pe asta o folosesc sa zbier la cosari“, a apucat portavocea de pe birou, alta unealta de stricta necesitate aflata in dotare. „Când ma desparte de ei o distanta mai mare, sa ma fac auzit. Nu pot sa-i las de capul lor doar!“.
Câteva obiecte asezate mai la fereala, dar la indemâna conving ca meseria cosarului nu este chiar atât de lipsita de pericole, cum s-ar crede la prima vedere. Dovada – doua pistoale, o pereche de catuse, o sabie si, evident, spray-ul paralizant.
„Am si de-astea, de ce sa n-am?! Pai se-ntâmpla, domnule, ca un turbat sa sara la noi, cosarii, oameni pasnici, sa ne bata!“, si-a indreptat, revoltat, statura masiva peste masa. „Atunci, noi ce sa facem? Ne aparam cum putem. Ca asa am ajuns, ne injura lumea, zic: «Uite, ma, iar venira astia, ai dracu’…». De parca nu pentru ei muncim!“.
Cu greu isi gaseste seriful stapânirea de sine. Inca fumegând de atâta nedreptate cu care sunt tratati cosarii, isi verifica, pe rând, pistoalele, sabia, catusele. Le pune la loc.
„A, am si telefon si agenda, sa notez. Ma descurc, am patru clase primare, asa era pe vremea mea“. Aparatul tocmai incepe sa zbârnâie. „Uite, ma suna clientii… Aaaloou, alo-da!… Nu stiu cine fu, ca nu vorbi. S-or fi razgândit. Dar mai sunt si care fac glume proaste. Pai, nu s-a intâmplat sa ne sune unii ca vine Salvarea? Si vin astia si zic: «Primiram anunt ca s-a asfixiat un cosar!». Mda, au ciuda pe noi oamenii, nu stiu de ce!…“
Basescu, Teofan si Revolutia
Calinescu se scarpina sub chipiu, preocupat. Isi invârte ochiul sanatos prin birou. Dupa cum prinde sa zâmbeasca, privelistea il satisface. Tablouri, poze, cruci, opt icoane. „Cooperatori! Indepliniti cu toata responsabilitatea sarcinile ce va revin! Nu tolerati manifestarile retrograde, necinstea si inselaciunea“. Scrise de-o schioapa pe hârtie albastra, indemnurile la munca de pe vremea cooperatiei de partid il trimit cu gândul la timpurile mai bune. Alaturi de o poza cu atelierul la care a lucrat inainte de ’90, un tânar zâmbeste chipes in uniforma de ofiter.
„Da, aici eram la Marina“, si-a amintit seful cosarilor. „Am fost coleg cu Basescu, ma stie. Dar el e mai mic cu vreo douazeci de ani. Eu sunt in ’42 nascut… Ptii, da’ câte mai faceam atunci! Mie mi-a placut de el chiar din anii aia“. Se lasa in scaun, admirându-si tineretea inramata pe perete. Alaturi, doua elogii aduse experientei sale de cosar, decupate din ziare. O poza de grup – cu data zgâriata de penita intr-un colt, „1942“ – ii aminteste cosarului de alta etapa a studiilor sale.
„Aici eram la seminar, cântaret, da, in ’42. Am facut cu Justinian de la Bucuresti. A murit. Dar Teofan ma stie, intrebati-l de Calinescu!…“.
Asta il face sa se caute prin portmoneu de acte. Le scoate pe rând, recunoscându-le dupa coperta: Legitimatie de deportat al Asociatiei „I. D. Sirbu“, legitimatie de luptator in Revolutia anticomunista 22 Decembrie 1989, legitimatie de vicepresedinte al Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Romilor din România.
„Pentru toate am luptat, asta este adevarul. O viata de munca“, a conchis seriful cosarilor craioveni.
„Dar coseritul mi-e aproape de inima! Dupa ce n-oi mai fi eu, nu mai face nimeni meseria, sunt sigur! O fac de la 15 ani, sunt seriful lor!“, a spus apasat Calinescu, aratând cu degetul insigna de pe cap.
„Dar nu stiu cât mai stau, ca mi-a zis fiu-meu ca-mi face chemare la Bucuresti! Cine? Florin Calinescu! Vedeta TV!“
