Mare-i gradina Domnului, dar cu toate astea mai gasesti cite unu’ de n-are loc in ea. Asa s-a intimplat la Leu, in Dolj, unde veterinarul satului, nea Ion, a ingropat-o pe sora soacrei sale, in gradina casei. Minunea s-a intimplat ieri dupa-amiaza, cind nea Ion a demonstrat ca e mai tare decit Mitropolia, Politia, Primaria si Politia Sanitara la un loc. Cit se „opintira“ popa, politistii si primarul comunei, nu fu chip sa-l convinga pe nea Ion, veterinaru’, s-o ingroape pe sora soacra-sii in cimitirul satului. Popa a facut reclamatie la politie, politistii nu s-au bagat, primarul era plecat la oras si atunci parintele n-a mai mers la inmormintare. Preacucernicul, „voiajor“ din fire, dupa cum spunea nea Ion, a dat cu tamiie doar la biserica si acasa la cea dusa.
Tot circul a inceput joi, cind a murit batrina Elena Rosu, sora soacrei lui Ion Craciunescu, veterinarul din Leu. Vrind sa ii faca toate rinduielile, asa cum e normal, nea Ion a sunat dupa preot. Numai ca a sunat pina spre seara. „L-am cautat toata ziua ca sa vina sa-i citeasca, dar nu am reusit sa dau de el. Abia pe la opt seara l-am gasit si a reusit sa ajunga la noi. Dupa ce am asteptat joi toata ziua dupa el, vineri s-a dus la politie si mi-a facut reclamatie ca, cica, nu am autorizatii pentru cavoul din gradina. Si nici nu sta in comuna, in casa parohiala pe care i-am construit-o noi, enoriasii. Cind il cauti, nu-l gasesti. E la Craiova, ca are acolo citeva magazine. El a aruncat cu piatra in balta, acu’ sa vedem cine dracu’ o mai scoate!“, a povestit indignat nea Ion. Zvonul facu repede inconjurul „lumii“. La Craiova, seful Politiei Sanitare, Bebe Martin, l-a anuntat pe prefect ca un satean din Leu vrea sa-si inmorminteze… „mama“ in curtea casei. Imediat, Mitropolia Olteniei, prinzind de veste, l-a sunat pe popa din sat pentru a-i interzice sa oficieze inmormintarea in afara cimitirului. Politistii din sat erau putin mai aproape de realitate: „Nu sint de competenta noastra cele reclamate de preot, insa i-am pus in vedere lui Ion Craciunescu sa nu faca scandal daca popa nu va merge pina la cavoul din gradina. Omul vrea s-o inmorminteze pe soacra-sa in acel cavou, iar popa nu este de acord“. Ion Craciunescu a lamurit cum stau lucrurile: „Soacra-mea e la pomana dom’ne, sta la masa! Pe sora ei am inmormintat-o azi. Uitati cavoul, spune acesta, facind un gest larg cu mina spre usa inca deschisa. Am dat si cu var! Eu nu inteleg de ce fac atita scandal. Este cavoul construit de tata acum 15 ani pe pamintul nostru de sute de ani. Chiar daca nu are autorizatii, e construit dupa toate regulile. Acum punem placile de fier-beton peste sicriu dupa care turnam o sapa de beton deasupra si facem un sarcofag ca la Cernobil. Cavoul este construit chiar linga gardul cimitirului, la nici zece metri de ultimul mormint. Pina la prima casa din sat am peste 60 de metri. Dom’ne, totul a plecat de la popa, care mi-a cerut sa cedez pamintul pentru biserica. Nu-l dau, cum sa-l dau, ca e pamintul nostru mostenit de sute de ani din stramosi“, a mai zis nea Ion. Preotul, Eugen Preda, a oficiat slujba acasa la batrina, dupa care a insotit cortegiul funerar – cam subtire pentru ca toti sateni erau la culesul viilor – pina la biserica. La „cimitirul“ familiei Craciunescu n-a mai vrut sa mearga, pentru ca asa i se impusese de la „centru“. Vazind ca e singur impotriva tuturor, nea Ion impreuna cu putinii sateni veniti la inmormintare a condus-o pe sora soacra-sii in cavoul familiei sale. „Tata mi-a lasat cu limba de moarte sa pastram cavoul facut de el si sa ne inmormintam in el, pe pamintul strabun!“, zise nea Ion, plecind sa vada de pomana babei.
