Fara mama, tata sau frati alaturi, in multe din cazuri fara ca macar o data sa fi avut parte de mingiierea parinteasca sau cel putin sa poata sa ii priveasca in ochi pe cei care le-au dat viata, copiii parasiti prin „casele de copii“ ale statului si-au croit un destin. Increzatori in propriile puteri, dornici sa ofere dragoste tuturor celor care stiu, sa le zimbeasca sau sa le vorbeasca, sa le acorde putina atentie copiii sint mult prea maturi pentru virstele lor. Stiu sigur ceea ce isi doresc sa devina, stiu ca isi doresc o familie si copii, pe care nu ii vor parasi niciodata, indiferent de cite greutati vor intimpina in viata. Nu isi condamna parintii ca i-au parasit, ii iubesc si spera ca intr-o zi sa ii cunoasca, sa le multumeasca, pentru ca ei sint cei care i-au adus pe lume. De doi ani, 70 de copii parasiti din Craiova sint cazati in apartamente de tip familial, invatind impreuna ce inseamna prietenia.
Reprezentantii Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) Dolj au trecut la desfiintarea centrelor de plasament inca din 2004, amenajind pentru copiii parasiti apartamente de tip familial. Noile dispozitii legale privind protectia copilului institutionalizat prevad ca toate centrele de plasament sa fie desfiintate incepind de anul viitor. Astfel, directia a cumparat 11 apartamente in cartierele Craiovita Noua, 1 Mai si Piata Garii. Locuintele sint situate in jurul unitatilor scolare cele mai apropiate. Legea este insa in favoarea copiilor abandonati minori, de aceste prevederi neputind beneficia decit tinerii institutionalizati care urmeaza o forma de invatamint.
„Conform Legii nr. 272/2004, dupa implinirea virstei de 18 ani, copiii institutionalizati sint nevoiti sa se descurce singuri. Ei sint oarecum obligati sa isi gaseasca un loc de munca, sa se casatoreasca, sa fie pe propriile picioare, Directia Copilului nemaiavind nici un fel de raspundere asupra acestora. Insa, daca acestia urmeaza o forma de invatamint, directia le suporta toate cheltuielile materiale. In Craiova mai exista un singur centru de plasament apartinind Scolii Speciale pentru Hipoacuzici, unde sint adapostiti aproximativ 100 de copii“, a precizat Cornel Baloiu, purtator de cuvint la DGASPC Dolj.
Multi copii isi imagineaza doar chipul mamei
„Nu mi-am cunoscut parintii pina la 14 ani… Atunci au venit obligati sa ma vada. Cei de la Directia Copilului le-au trimis adresa sa se prezinte urgent. Asistentii sociali au incercat sa discute cu mama, au incercat sa o convinga sa ma ia acasa, sa fiu integrat… in sinul familiei. Asa cerea legea. A venit mama, m-a vazut si a plecat… I-am multumit lui Dumnezeu insa ca am avut posibilitatea sa o vad, sa o string macar o data in brate. Asa stiu cum arata, nu mi-o mai imaginez in chip si feluri in fiecare noapte inainte de a adormi, ca in cei 14 ani in care nu o cunoscusem“, a povestit, cu lacrimi in ochi, Valentin Soreanu, unul dintre baietii parasiti la doar citeva zile de la nastere de asa-zisii parinti.
Valentin, alaturi de alti colegi din fostele centre de plasament, este cazat in unul dintre apartamentele cumparate de DGASPC Dolj. A terminat profesionala. A dat o serie de diferente in aceasta vara, pentru a urma si liceul. Este hotarit sa faca si Facultatea de Educatie Fizica si Sport. De aproximativ doi ani convietuieste impreuna cu alti cinci adolescenti parasiti de familii si sint permanent supravegheati de mai multe ingrijitoare angajate de DGASPC. Acestea ii ingrijesc, le ofera sprijin, atentie si dragoste. Ii invata ca pe propriii lor copii ceea ce trebuie sa stie despre oameni, despre viata din afara peretilor, in spatele carora au fost protejati pina acum. „Pina la 12 ani am crescut in Centrul de Plasament nr.1 «Sfintii Apostoli». De aproximativ doi ani am fost transferat impreuna cu colegii cu care am copilarit in acest apartament. Stam sase in camera. Mama Gica (una dintre ingrijitoarele directiei) – asa cum ii spun copiii – n.r. – ne pregateste mincarea, ne ingrijeste si ne iubeste din suflet. Si noi o iubim. Ei ii spunem tot ce avem pe suflet. Ma consider norocos ca am colegi care imi sint alaturi si care ma iubesc. Sint fericit ca pot urma liceul, poate alaturi de mama si tata nu as fi putut sa fac nici macar patru clase!“, a mai spus Valentin.
„La Multi Ani lui Costi, din tot sufletul nostru!“
Valentin are acum 19 ani. Nu a mai fost vizitat de cinci ani de mama… Este fericit insa alaturi de prietenii lui. Doi dintre colegii de apartament ai lui Valentin sint elevi la gimnaziu, altul in clasa a X-a la profesionala, iar exemplul tuturor este Costi. „Cristi e elev la Liceul Auto, Virvoreanu, Marinica si Ionut sint la scoala generala, iar Costi e cel mai tare! Anul asta a intrat la doua facultati la Universitatea din Cluj. Azi (ieri – n.r.) este ziua lui de nastere, implineste 21 de ani. Mama Gica i-a pregatit tort cu frisca, noi vrem sa ii cumparam ceva simbolic, nu conteaza ce, sa ii facem o surpriza! Este fratele nostru mai mare, exemplu pentru noi toti prin ambitia si istetimea lui. Vrem sa ii spunem «La Multi Ani din tot sufletul nostru! Sa fie fericit, pentru ca merita asta!» Profitam de fiecare clipa petrecuta impreuna. Ne este insa groaza dupa terminarea studiilor. Nu stim incotro o vom apuca, unde vom locui, cine ne va intinde o mina de ajutor“, a spus Valentin.
Mama Gica ii iubeste pe copii, considera ca are noua, incluzindu-i si pe cei trei ai ei de acasa.
„De 8 martie – cind am vazut-o pe mama – mirosea a alcool!“
La blocul vecin locuiesc sase dintre fetele din fostele centre de plasament. Alexandra Eugenia Velea are 12 ani, a trait pina acum o saptamina intr-un centru maternal. Isi cunoaste parintii, dar este extrem de trista si dezamagita atunci cind povesteste desre ei: „Stiu ca parintii mei sint alcoolici. Am auzit ca mama a umblat cu foarte multi barbati, nici nu stiu cine imi este tata. Am aflat de curind ca as avea vreo cinci frati, trei dintre ei locuiesc ca si mine in apartamente de tip familial. Pe mama am vazut-o anul trecut de 8 martie, dar si atunci era ametita, mirosea groaznic a alcool“. Alexandra isi doreste foarte mult sa faca balet. Matematica si româna sint materiile ei preferate.
Colega de camera a Alexandrei, Daiana Staulica, este o fericita. Isi stie parintii, este vizitata aproape zilnic de acestia. „Vin aproape in fiecare zi pe la mine. Mai am doi frati, unul in apartament de tip familial, de 13 ani, altul dat in ingrijire unei familii. Are doar doi anisori. De el imi este cel mai dor, as vrea sa stea cu mine, sa il ingrijesc eu si sa il iubesc. Cind vin ai mei sa ma vada, mergem si pe la frati“, a povestit fata. Daiana este innebunita dupa desenele animate. Daca ar fi lasata ar sta zi si noapte la televizor. Recunoaste ca a avut probleme la invatatura, dar a promis ca in acest an va fi extrem de atenta la ore. Vrea sa ajunga profesoara de religie.
Soarta copiilor institutionalizati este insa foarte cruda. Daca urmeaza o forma de invatamint, acestia sint adapostiti si ingrijiti pina la terminarea studiilor, insa dupa aceea ii asteapta… strada. Statul se debaraseaza de ei, considerind ca a investit destul de mult pentru a-i determina sa fie pe propriile picioare…
