Moto:
„Calea Razboinicului este cararea umbrei,
Darul Razboinicului este de a percepe ceea ce nu poate fi vazut,
Spiritul Razboinicului este de a lovi intr-un moment unic,
Destinul Razboinicului este de a echilibra toate fortele
Si, cind echilibrul este pierdut, tot ceea ce ramine este rafuiala“. (Go Rin No Sho)
Shinmen Musashi No Kami Fujiwara No Genshin, cunoscut mai bine sub numele de Miyamoto Musashi, s-a nascut in anul 1584, in satul Miyamoto din provincia Mimasaka. Dupa cum informeaza site-ul samurai-archives.com, „Musashi“ este numele unei regiuni situate la sud-vest de Tokyo, apelativul „No Kami“ inseamna persoana nobila a unei anumite zone, iar „Fujiwara“ este numele unei familii nobile in Japonia, cunoscuta cu mii de ani in urma. Predecesorii lui Musashi au alcatuit o ramura a puternicului clan Harima, in insula Kyushu, situata in sudul Japoniei. Bunicul sau, Hirada Shokan, era unul dintre razboinicii lui Shinmen Iga No Kami Sudeshige, seniorul castelului Takeyama. Hirada Shokan a fost foarte apreciat de stapinul sau, ajungind sa se casatoreasca cu fiica acestuia.
Cind Musashi avea numai sapte ani, tatal sau, Munisai, a fost ucis, desi unele legende spun ca si-a abandonat copilul. Peste foarte putin timp insa a murit si mama sa, iar Ben No Suke – asa cum era cunoscut Musashi in copilarie – a fost dat in grija unchiului din partea mamei, care era preot. Astfel, in timpul campaniei de unificare conduse de Hideyoshi, orfanul Musashi traia intr-o regiune extrem de violenta. Era un tinar de nestapinit, fiind dezvoltat foarte bine din punct de vedere fizic pentru virsta sa si avind o vointa puternica. Nu se stie cu siguranta daca a fost indemnat de unchiul sau sa urmeze arta luptei cu sabia – Kendo – sau daca firea lui agresiva l-a condus spre aceasta tinta. Unele documente arata ca tinarul Musashi a macelarit un barbat matur, in urma unei lupte corp la corp, pe vremea cind avea numai 13 ani. Oponentul sau de atunci a fost Arima Kigei, un samurai al scolii de arta militara Shinto Ryu, cunoscut pentru calitatile de bun luptator cu sabia si lancea. Baiatul l-a aruncat pur si simplu la pamint si l-a lovit cu un bat, ori de cite ori incerca sa se ridice. In final, Kihei a murit in urma pierderii masive de singe.
Urmatoarea confruntare in care a fost implicat tinarul Musashi a avut loc cu trei ani mai tirziu, cind l-a invins pe Tadashima Akiyama. Se pare ca in aceasta perioada el isi parasise deja locuinta pentru a porni pe „Calea Razboinicului“, care l-a indrumat spre multe victorii si care l-a purtat la razboi de sase ori. Abia la virsta de 50 de ani Musashi a decis sa se opreasca, fiind de parere ca a ajuns la finalul cautarii adevarului. Probabil ca au existat multi ronini (samurai fara stapin) in Japonia, in acea perioada, unii dintre ei singuratici, precum Musashi, dar care beneficiau de finantare. Nici unul dintre ei nu s-a ridicat insa la nivelul faimosului spadasin Tsukahara Bokuden, cel care calatorise cu o suita de peste o suta oameni, in secolul anterior.
Musashi a trait in aceasta perioada departe de societate, dedicindu-se trup si suflet cautarii cunoasterii rationale prin Calea Sabiei. Preocupat numai de perfectionarea talentelor sale, el si-a petrecut tineretea asa cum alti oameni nu o pot face sau nu au nevoie sa o faca. A cuprins intreaga Japonie in calatoria sa, fiind batut de vinturile aprige ale iernii, fara sa isi ia o sotie sau sa urmeze vreo profesie, dedicindu-se numai studiului sau. Unele legende spun ca nu a intrat niciodata intr-o cada de baie, pentru a nu fi prins nepregatit si neinarmat. Astfel, infatisarea sa era saracacioasa, chiar barbara.
„Fixeaza-ti privirea pe momentul in care inamicul tau se prabuseste. Nu-i lasa ragaz, ataca-l imediat, sa nu aiba posibilitatea sa isi revina“. (Go Rin No Sho)
Dupa batalia de la Sekigahara, a carei urmare a fost succesiunea lui Ieyasu Tokugawa la sogunat, dupa Hideyoshi, Musashi s-a alaturat armatei Ashikaga, pentru a lupta impotriva lui Ieyasu. El a supravietuit celor trei zile de conflict, cind saptezeci de mii de oameni si-au pierdut viata. Apoi, cind avea 31 de ani, Musashi a plecat spre capitala Kyoto. Aici a avut loc batalia sa personala impotriva casei Yoshioka. Aceasta familie asigura de multe generatii instructori de scrima pentru casa Ashikaga. Dupa interdictia trasata de sogunul Tokugawa, in privinta predarii Kendo-ului, membrii familiei Yoshioka au devenit vopsitori. Munisai, tatal lui Musashi, fusese invitat in Kyoto in urma cu mai multi ani, fiindu-i prezentat sogunului Ashikaga Yoshiaka. Munisai era un spadasin iscusit si un bun expert in jitte (un baston de metal care avea la un capat un lant ce se termina cu o bila, folosit pentru blocarea lamelor sabiilor). Legenda spune ca Munisai a luptat cu trei dintre membrii familiei Yoshioka cistigind numai doua dintre confruntari, acesta fiind probabil motivul resentimentelor lui Musashi.
Yoshioka Seijuro, cel mai mare dintre frati, a fost primul care a luptat cu Musashi, la zidurile din afara orasului. Seijuro era inarmat cu o sabie adevarata, in timp ce Musashi avea doar una de lemn, folosita de obicei pentru antrenamente. Musashi s-a napustit asupra lui Seijuro si l-a doborit la pamint, apoi l-a lovit cu salbaticie, strivindu-i mina dreapta. Servitorii sai l-au carat acasa pe o targa, iar de rusine, Seijuro si-a taiat motul de samurai.
„In lupta, trebuie sa te transpui in postura inamicului. Oamenii traiesc mereu cu impresia ca inamicul este puternic si tind sa devina prea tematori“ (Go Rin No Sho)
Dupa aceasta lupta, Musashi a continuat sa ramina in capitala, fapt ce a provocat iritarea familiei Yoshioka. Astfel, al doilea frate, Denshichiro, l-a provocat la duel. Folosind strategia militara, Musashi a intirziat intentionat in ziua duelului, provocind iritarea adversarului. La citeva secunde dupa ce a inceput lupta cu Denshichiro, el i-a spart craniul cu o singura lovitura a sabiei sale de lemn. Denshichiro a murit pe loc. Membrii familiei Yoshioka au formulat o noua provocare, trimitindu-l pe Hanshichiro, fratele cel mic al lui Seijuro, sa lupte cu Musashi. Hanshichiro era doar un copil, nu trecuse de virsta 12 ani. Confruntarea urma sa aiba loc linga un pin, aflat foarte aproape de cimpurile de orez. Musashi a ajuns in acel loc cu mult inainte de momentul stabilit pentru inceperea luptei si s-a ascuns, asteptindu-si inamicul. Baiatul a venit imbracat cu tinuta de razboi si insotit de aproape 60 de servitori bine inarmati, fiind hotarit sa isi lichideze inamicul. Musashi a asteptat ascuns in umbra si cind servitorii credeau ca parasise deja capitala, el a atacat prin surprindere, ucigindu-l pe ultimul vlastar al casei Yoshioka. Apoi, tragind ambele sabii, katana si wakizashi, si-a facut loc printre inamici, punindu-i pe fuga.
Musashi a continuat apoi sa calatoreasca prin Japonia, devenind o legenda vie a timpului sau. Numele si aventurile sale sint relatate in mai multe documente si jurnale din acea perioada, scene din viata sa sint sculptate pe monumente sau apar in legendele populare de pe intreg cuprinsul Japoniei. A avut parte de peste 60 de lupte inainte de a implini virsta de 29 de ani, cistigindu-le pe toate. Cea mai veche relatare a confruntarilor lui apare in Niten Ki sau „Cronica celor doua paradisuri“, intocmita de ucenicii sai la o generatie dupa moartea maestrului.
In anul in care au avut loc confruntarile cu membrii familiei Yoshioka, 1605, Musashi a vizitat si templul Hozoin, situat in sudul capitalei. Aici a avut o lupta cu Agon Hozoin, un elev din secta Nichiren a preotului zen Hoin In’ei. Agon Hozoin era un bun spadasin, dar nu se putea compara cu Musashi care il invinsese deja de doua ori, cu sabia sa de lemn. Musashi a locuit in acest templu pentru mai mult timp, studiind tehnicile de lupta si bucurindu-se de discutiile purtate cu preotul. Hoin In’ei era un bun elev al lui Izumi Musashi no Kami, maestru in Shinto Kendo. Preotul folosea lanci cu lame in forma de cruce, pe care le tinea in afara templului, sub stresini, si le folosea pentru a lupta impotriva incendiilor.
Si in zilele noastre exista un stil traditional de lupta, practicat de calugarii din Hozoin. De asemenea, in perioada antica, cuvintul „Osho“, care in japoneza moderna inseamna preot, era folosit pentru a denumi maestrii care predau arta minuirii sabiei.
Dupa un timp, Musashi a ajuns in provincia Iga, unde a intilnit un luptator priceput in minuirea armei kusarigama (unealta compusa dintr-un baston metalic si o lama in forma de secera, unite printr-un lant), pe nume Shishido Baiken. In timpul luptei, Musashi si-a pierdut sabia, dar a reusit sa il ucida pe Baiken strecurindu-se pe sub arma acestuia si lovindu-l cu pumnalul la nivelul pieptului. Ucenicii care au fost martori la aceasta scena l-au atacat pe Musashi, dar el i-a pus pe fuga fara dificultate.
In timpul calatoriei in Edo, un cunoscut luptator, pe nume Muso Gonosuke, l-a vizitat pe Musashi si l-a provocat la duel. Tocmai in acel moment, Musashi prelucra o bucata de lemn pentru a-si confectiona un arc, dar a acceptat provocarea lui Gonosuke. Apoi s-a ridicat in picioare, folosind lama ascutita cu care cioplea pe post de sabie. Gonosuke a atacat in forta, dar contraatacul lui Musashi a fost mai rapid, lovitura la cap aplicata inamicului fiind fatala.
„Este dificil sa misti lucruri grele impingind direct… trebuie sa ataci extremitatile, sa lovesti in flancurile fortei inamice“. (Go Rin No Sho)
O alta legenda spune ca atunci cind trecea prin provincia Izumo, Musashi
l-a vizitat pe seniorul Matsudaira si i-a cerut permisiunea de a lupta cu cel mai bun expert al sau in Kendo. In acea perioada existau multi strategi buni in Izumo. Musashi a primit permisiunea de a lupta impotriva unui om care folosea ca arma un baston de lemn hexagonal, lung de doi metri si jumatate. Confruntarea a avut loc in gradina bibliotecii seniorului. Musashi a folosit doua sabii de lemn – bokken. El l-a condus pe samurai pe doua trepte de lemn ale verandei bibliotecii si, la al doilea pas, l-a lovit peste fata. Cind inamicul si-a pierdut echilibrul, Musashi l-a lovit peste ambele brate. Spre surpriza servitorilor adunati in gradina, insusi seniorul Matsudaira l-a provocat pe Musashi la duel. Acesta l-a condus pe scarile bibliotecii, la fel cum facuse si cu adversarul anterior, apoi, cind seniorul a incercat sa adopte o postura ferma, Musashi i-a lovit sabia cu taietura „foc si pietre“ (cind sabiile combatantilor se lovesc una de alta cu putere, unul dintre ei taie cu o cit mai mare forta, fara sa ridice arma), rupind-o in doua. Seniorul s-a recunoscut invins, iar Musashi a ramas pentru o perioada de timp ca instructor pentru garzile sale.
„Orice se poate prabusi; case, trupuri si inamici se prabusesc atunci cind ritmul lor este tulburat“. (Go Rin No Sho)
Cea mai cunoscuta confruntare in care a fost implicat Musashi a avut loc in al 17-lea an al lui Keicho, 1612, cind se afla in Ogura, in provincia Bizen. Oponentul sau a fost Sasaki Kojiro, un tinar care isi dezvoltase o tehnica avansata de minuire a sabiei, cunoscuta sub numele de Tsubame-gaeshi sau „taierea rindunicii“ – nume inspirat de miscarea cozii rindunicii in timpul zborului. Kojiro era vasal al seniorului provinciei, Hosokawa Tadaoki. Musashi i-a cerut lui Tadaoki permisiunea de a se lupta cu Kojiro, prin intermediul altui vasal al sau, pe nume Nagaoka Sato Okinaga, care fusese ucenic al lui Munisai. Permisiunea i-a fost acordata, iar confruntarea urma sa aiba loc la ora opt, a doua zi dimineata, pe o insula situata la citiva kilometri de Ogura. In acea noapte, Musashi si-a parasit camera pe care o inchiriase si s-a mutat in casa lui Kobayashi Taro Zaemon. Acest fapt a condus la aparitia zvonului potrivit caruia, speriat de tehnica lui Kojiro, Musashi ar fi fugit. A doua zi, la ora opt dimineata, Musashi nu a putut fi trezit pina cind un mesager nu a fost trimis pe insula, special cu aceasta sarcina. Musashi s-a trezit, a baut apa care ii fusese adusa pentru a se spala si a plecat spre tarm. In timp ce Sato dadea ocol insulei, Musashi a confectionat o sfoara din hirtie pentru a lega la spate minecile kimonoului sau si a cioplit o sabie de lemn, dintr-o visla subtire. Apoi, in timp ce barca in care se afla s-a apropiat de insula unde urma sa aiba loc lupta, oficialii japonezi care asteptau alaturi de Kojiro au ramas inmarmuriti. Musashi avea parul neingrijit (lucru neobisnuit pentru un japonez), legat cu un prosop, si sarea in picioare nerabdator, fluturind sabia facuta din visla de lemn. Kojiro si-a scos sabia sa, o lama fina lucrata de Nagamitsu din Bizen, si si-a aruncat teaca. „Nu mai ai nevoie de asta“, a spus Musashi, in timp ce inamicul sau se napustea cu sabia tinuta pe lateral. Kojiro a fost provocat sa execute prima taietura, iar Musashi a tisnit spre lama sa, aducind visla spre capul lui Kojiro. In timp ce sabia lui Kojiro reteza din lateral motul de samurai al lui Musashi, sabia improvizata a acestuia l-a lovit in moalele capului. Kojiro a murit fulgerator, fara sa realizeze ce se intimpla. Legenda spune ca, dupa ce si-a dat seama ca l-a ucis, Musashi s-a speriat de prezenta persoanelor oficiale si a luat-o la fuga catre barca sa. Alte surse afirma insa ca razboinicul a aruncat visla la pamint si, retragindu-se citiva pasi, si-a scos ambele sabii si si-a salutat inamicul infrint cu un strigat.
Acesta a fost momentul in care Musashi a incetat sa mai foloseasca sabii reale in dueluri. Era invincibil si de aici inainte s-a devotat cautarii intelegerii perfecte, prin Calea Sabiei. O legenda spune insa ca Musashi ar fi fost invins o singura data, cu un evantai, de un luptator ninja expert in folosirea substantelor halucinogene.
Intre anii 1614 – 1615, Musashi a participat pentru ultima oara la un razboi. In acea perioada, Ieyasu a pornit un asediu asupra castelului Osaka, unde se adunasera simpatizanti ai familiei Ashikaga. Musashi s-a alaturat fortelor conduse de Tokugawa, luptind acum impotriva fostilor aliati din Sekigahara.
„Razboinicul urmeaza Calea Dubla, a condeiului si a sabiei…Trebuie sa aiba chemare pentru amindoua“ (Go Rin No Sho)
Potrivit propriilor sale insemnari, Musashi a ajuns sa inteleaga strategia cind avea 50 sau 51 de ani. El si fiul sau adoptiv, Iori – copilul parasit pe care il intilnise in provincia Dewa in timpul calatoriilor sale – s-au stabilit in Ogura, in 1634, si Musashi nu avea sa paraseasca niciodata insula Kyushu.
In acea perioada, casei Hosokawa i se incredintase comanda castelului Kumamoto, cea mai importanta locatie din provincia Higo, iar noul senior al Bizenului era un membru al familiei Ogasawara. Iori a intrat in slujba lui Ogasawara Tadazane si, in calitate de capitan al armatei sale, a luptat impotriva crestinilor, in revolta din Shimawara (1638). In acest conflict, Musashi a fost consilier militar.
Seniorii din provinciile sudice fusesera intotdeauna potrivnice casei Tokugawa, creind intrigi cu puterile straine si cu crestinii japonezi. Dupa acest capitol, Ieyasu a inchis porturile Japoniei pentru vasele din tarile straine, acestea raminind blocate pentru mai mult de doua sute de ani.
Dupa sase ani petrecuti in Ogura, Musashi a fost invitat sa locuiasca in casa lui Churi, seniorul castelului Kumamoto, care facea parte din casa Hosokawa. El a locuit acolo doar pentru citiva ani, dedicindu-si timpul predarii Kendo-ului si picturii. In 1643, s-a retras in izolare completa intr-o pestera numita „Reigendo“, unde in ultimele saptamini de viata a scris Go Rin No Sho, lucrare adresata ucenicului sau Teruo Nobuyuki.
Musashi este cunoscut pentru japonezi drept „Kinsei“, adica „Sfintul Sabiei“, iar cartea sa Go Rin No Sho reprezinta punctul de pornire al fiecarei bibliografii de Kendo, fiind o lucrare unica printre cele de arte martiale. Aceasta se datoreaza faptului ca Go Rin No Sho trateaza atit strategii de razboi, cit si metode de lupta intre doi indivizi exact in aceeasi maniera. Cartea nu se prezinta ca o teza asupra strategiei, ci, in cuvintele autorului, este „un ghid pentru aceia care vor sa invete strategia“. Aceasta a fost ultima dorinta a lui Musashi, de a preda cheia pentru calea urmata de el. Dupa ce a devenit un luptator invincibil, recunoscut, el nu a pus bazele unei scoli de arte martiale, care ar fi avut un succes garantat, ci a devenit mult mai preocupat de studiile sale. Chiar si in ultimele zile din viata sa, Musashi a dispretuit viata in confort, alaturi de seniorul Hosokawa, si a trait singur, intr-o pestera din munti, dedicindu-se in totalitate contemplarii. Comportamentul acestui om aspru, incapatinat, a fost completat insa, in cel mai evident mod, de onestitate si simplitate.
Musashi a scris in cartea sa „cind atingi Calea Strategiei, nu mai exista nici un lucru pe care sa nu il intelegi… observi Calea in orice lucru“. El a devenit, intr-adevar, un maestru al artelor si mestesugurilor. A realizat adevarate capodopere in pictura japoneza, lucrarile sale fiind mai pretuite decit cele ale oricarui alt artist. Printre lucrurile pictate de Musashi se numara cormorani, bitlani, un portret al zeului shinto Hotei, dragoni sau pasari cu flori. De asemenea, el a realizat si sculpturi in metal si a fost si un extraordinar caligraf, fapt evidentiat de lucrarea sa „Senki“ (Spiritul razboinic). El a fondat si o scoala a artizanilor care confectionau garda si minerul sabiilor, semnindu-le „Niten“, dupa numele sau.
Picturile lui sint marcate uneori cu pecetea sa, „Musashi“, sau cu pseudonimul „Niten“. Niten inseamna „doua paradisuri“, sintagma folosita pentru a face aluzie la o postura de lupta (combatantul tine cite o sabie in fiecare mina, deasupra capului). In unele regiuni ale Japoniei, Musashi a infiintat scoli cunoscute sub numele de Niten Ryu, iar in altele sint numite Enmei Ryu.
Musashi a mai scris in paginile cartii sale „studiaza caile tuturor profesiilor“. Este evident ca aceasta este ceea ce a facut si el. A cautat compania nu numai a unor buni spadasini, ci si a preotilor, strategilor, artistilor si mesterilor, in dorinta sa de a-si largi orizontul cunoasterii.
