• O datorie de onoare a oricarei guvernari: aflarea adevarului despre cum a fost distrusa cea mai importanta si mai puternica banca din Romania • Prabusirea Bancorex: „Apus de soare“ sau acoperirea „gaurilor negre“ ? • Sistarea angajarii de resurse valutare din strainatate a transformat banca intr-o „tinta“ sigura a speculatorilor, care au atras resurse de la populatie si agenti economici cu dobinzi de 25-80 la suta si le-au plasat Bancorexului cu 400 la suta • Creditele neperformante au sarit de la 7,9 la suta in 1996 la 37,3 la suta in 1997, ajungind la 63,8 la suta in 1998
In episoadele anterioare am incercat sa descriem cadrul general din dorinta fireasca de a descifra macar o parte din „misterul“ prabusirii controlate a celei mai mari si puternice banci comerciale romanesti. Toate datele prezentate pina in prezent conduc la concluzia ca la Bancorex a fost o crima cu premeditare. Din pacate, petardele fumigene aruncate de oficialitati, pentru a se pastra o „ceata groasa“ in jurul acestei afaceri, au permis „anchetatorilor“ sa dea rezolutia de autor/autori necunoscut/necunoscuti. Si apostila de autor acoperit se potriveste. Mai ales pentru cunoscatori. La cinci ani de la ancheta ceruta si declansata de ministrul justitiei din acele vremuri, Valeriu Stoica, iata ca nu s-a aflat nimic. Nimeni nu este vinovat. Este o abordare convenabila unor anumite cercuri interesate. Cu toate acestea, pornind de la clasica teorie precum ca nu exista crima perfecta, redeschiderea „Anchetei Bancorex“ apare absolut necesara. De aceasta data nu pentru a „vina vrajitoare“ si a discredita capitalul privat, ci pentru a explica cetateanului in calitatea sa de contribuabil ceea ce s-a intimplat de fapt si de ce a fost nevoie sa i se scoata din buzunar banut peste banut pentru a acoperi asa-zisele „gauri negre“ de la Bancorex. Este o datorie de onoare a oricarei guvernari.
La prima vedere, este cu totul inexplicabil cum o banca precum Bancorex din 1996, cind avea un excelent rating de BBB+, capabila sa atraga finantari externe de ordinul miliardelor de dolari doar pe baza unei simple semnaturi si cu costuri de trei ori mai mici decit reusea statul sa se imprumute, sa ajunga la finele anului 1997 in pragul falimentului. S-ar putea da vina pe conjunctura economica interna sau pe cea internationala. La fel de bine s-ar putea da vina pe presiunile exercitate de Banca Mondiala si Fondul Monetar International. Doua piste credibile, dar si cumulate nu puteau genera cel mai rasunator faliment „controlat“ din istoria postdecembrista. Mai trebuia ceva care sa detoneze „bomba“ Bancorex. Ne referim aici la persoanele care au luat decizii impotriva interesului bancii, sapind la temelia acesteia, subrezind-o iremediabil. Cine sint artizanii? Rasfoind documentele vremii am descoperit o scrisoare deschisa din 20.10.1999 a fostului presedinte al Bancorex, Razvan Temesan, cel care in martie 1997 a fost debarcat in forta de la conducerea bancii. Documentul mentionat necesita o atentie deosebita deoarece in el se descifreaza „schema de demolare“ a Bancorex. Cum si de ce a fost distrusa banca? In epistola, Razvan Temesan explica:
1. Cea mai mare problema a constituit-o componenta noii echipe instalate la 14.03.1997, in frunte cu Florin Andrei Ionescu.
2. Dupa 14 martie 1997, Florin Andrei Ionescu a sistat imediat si total finantarea importurilor de energie si a retehnologizarilor in domeniul energetic DESI STIA CA:
– in termen de sase luni – un an, toate creditele acordate acestui sector vor deveni neperformante (la 31.12.1997 creditele neperformante au atins 37,3 la suta din total fata de 7,9 la suta la 31.12.1996)
– in termen de unu-doi ani toate creditele acordate in sectoare a caror performanta era dependenta direct de starea sectorului energetic vor deveni neperformante (la 31.12.1998 creditele neperformante au atins 63,8 la suta)
3. Dupa 14 martie 1994, Florin Ionescu a sistat angajarea de resurse valutare din strainatate (cu exceptia unui credit de 75 de milioane de dolari angajat de prim-vicepresedintele Alexandru Ghiba inainte de demiterea sa si angajat sub presiunea BNR in mai 1997) refuzind oferte de peste 350 de milioane de dolari, numai in perioada aprilie-august 1997, DESI STIA CA:
– reducerea resurselor valutare disponibile cu dobinda de 6-12 la suta va sili banca sa se refinanteze in lei la dobinzi de 80-400 la suta, ceea ce a distrus decisiv raportul dintre venituri si cheltuieli. De asemenea, a creat pretextul si motivatia pentru intrarea sub un unghi negativ a bancii in «colimatorul» celor ce supravegheau macrostabilitatea monetara si financiara: BNR, FMI si BIRD. („Creditele neperformante de la Bancorex fac sa explodeze dobinzile“)
– lipsa de lichiditati valutare corespunzatoare conjugata cu cresterea ponderii creditelor neperformante va atrage scaderea ratingului (de la BBB+ a ajuns rapid la B+) cu consecinta pierderii totale a accesului la pietele financiar valutare internationale.
– cresterea ponderii refinantarii in lei fata de cea in valuta va transforma banca intr-o «tinta» sigura a speculatorilor care au atras resurse de la populatie si agenti economici cu 25-80 la suta si le-au plasat Bancorexului cu 100-400 la suta.
– in conditiile in care Bancorex a redus volumul operatiilor si si-a «gonit» clientii (detinatorii de lichiditati in lei pentru care banca platea la fel ca si celelalte 25-80 la suta) catre alte banci, acestea nu au avut nici o problema si aproape nici o cheltuiala in a mobiliza aceste resurse si a le plasa apoi «tintei» sigure cu 100-400 la suta.
– reducerea resurselor valutare va face inoperante strategiile de consolidare a grupului Bancorex (sucursale la Salonic si reprezentante la Viena si New York, banci mixte la Frankfurt, Londra, Paris, Milano si Cairo) si facilitare a accesului la pietele financiar-valutare.
– reducerea ponderii Bancorex in operatiunile din tronsonul extern al realizarii PIB-ului va avea drept consecinta subteranizarea accentuata a acestui sector.
Am subliniat mai sus cuvintele STIA CA pentru ca toate problemele de mai inainte au fost dezbatute pe larg in Consiliul de Administratie si Comitetul de Directie si constiincios inregistrate audio, stenografiate, indosariate cu semnatura tuturor participantilor. Florin Ionescu a fost secretar general al Consiliului de Administratie si presedinte al Comitetului de Credite in perioada 1995-1996. In toata perioada 1994-1996 a fost membru al Comitetului de Directie“ – sublinia in data de 20.10.1999 fostul presedinte al Bancorex, Razvan Temesan.
Avind in vedere si cele prezentate mai sus, teancurile de documente oficiale, precum si faptul ca din arhiva bancii au disparut o serie de documente importante, apare mai mult decit necesara redeschiderea Anchetei Bancorex. Schema de falimentare premeditata a bancii poate fi descifrata. Important este sa se doreasca acest lucru.
