Postul de radio Deutsche Welle a realizat ieri un reportaj cu scriitorul roman Mircea Mihaes, autor al unor consideratii pe seama experimentului facut de sapte parlamentari romani (senatorii Ion Solcanu – PSD, Mihail Lupoi – PRM, Maria Petre – PD, si deputatii Raj Tunaru si Vasile Bleotu – ambii PSD, Emil Boc – PD si Mona Musca – PNL), care au incercat sa traiasca o saptamina cu 400.000 de lei. (Duminica, senatorul PSD Ion Solcanu a anuntat ca se retrage din cursa, pe motiv ca nu vrea sa isi neglijeze indatoririle de parlamentar.) Iata textul integral al scrierii lui Mircea Mihaes, intitulata „Un kamikadze pentru sucul gastric“.
Sapte. De ce numai sapte parlamentari romani au acceptat provocarea de a trai timp de o saptamina cu 400.000 de lei in buzunar, deci, cu aproape 60.000 de lei pe zi, deci cu venitul unui om sarac – era sa zic normal -, deci in regim de exterminare, deci in Romania? Actiunea a fost mediatizata puternic, ca orice expeditie primejdioasa. Nici exploratorii care au escaladat Everestul nu s-au bucurat de mai multa atentie. Oamenii au primit felicitari pentru indrazneala („sinteti niste eroi!“), au fost dojeniti („e periculos!“), cainati („nu stiti ce faceti!“), avertizati („o sa va intoarceti sub forma cadavrului viu!“), in fine, incurajati cu deplina sportivitate a chibitului cu burta revarsata peste cingatoare („bravo si la mai mare!“). Fara diferenta de sex, rasa si orientare politica, parlamentarii au resimtit gestul celor sapte confrati drept o misiune a naibii de periculoasa, ceva intre strabaterea in pielea goala a junglei, fara maceta si busola, si explorarea planetei Sirius. Ca politicianul roman se afla la ani-lumina de realitatile din tara nu e nici o noutate.
Pentru multi, 60.000 de lei, adica doi dolari, e mai putin decit bacsisul dat baiatului care le pazeste o ora jeepanul in parcarile restaurantelor, unde isi iau cina. Pentru si mai multi, 60.000 e suma cu care, pe vremuri, iti puteai cumpara o Dacie. Pe de alta parte, evident ca se poate trai cu aceasta suma. Exista in viata oricui perioade de post negru, indigestie, interdictii medicale, cure de slabire – intervale in care poti face chiar economii. Daca despre parlamentari stim destule – il cunosti pe unul, ii cunosti pe toti -, despre sursa de finantare a primejdiosului proiect nu s-a suflat o vorba. O fi din buzunarul propriu? O fi din fondurile speciale ale parlamentului? O fi din donatie publica? Din surplusul de la cornul cu lapte? Din taxa pe ouale prim-ministeriale? Din sumele colosale ale jocului 6 din 49? In afara previzibilelor efecte de prima instanta – mate ghiorainde, pantofi scilciati, vinatai de la inghiontelile in autobuz ori metrou, chipuri brazdate de ura de la tratamentul aplicat de oamenii de la ghisee -, e greu de ghicit ce urmaresc „parlamentarii kamikadze“. Daca vor sa ne arate ca nu ai cum sa traiesti cu sumele respective, se jertfesc degeaba. Asta o stie orice roman chinuit de propriul suc gastric. Daca isi propun contrariul, sint niste ticalosi, si ar merita sa traiasca pina la sfirsitul vietii cu doar doi dolari pe zi. Explicatia e mai simpla. Respectivii domni si doamne urmaresc niscaiva reclama gratuita. Ce, astia sint bani? Oricit ar fi de rupti de realitate – si sunt -, nu sunt chiar atit de idioti incit sa nu poata face o adunare si o scadere simpla, mai ales ca timp de sapte zile nu va trebui sa-si hraneasca nici copiii, nici pisicile si nici nu se asteapta cineva sa dea de pomana legiunilor de cersetori cu care se vor intersecta tot din suta in suta de metri. Dupa o astfel de experienta, singurele consecinte normale ar fi demisia guvernului, dizolvarea parlamentului si declararea starii de faliment a tarii. Orice alta varianta e pura si criminala demagogie.
