In cinstea revolutionarilor gorjeni, autoritatile locale au baut o cupa de sampanie. La omagiere, politicienii si sefii institutiilor descentralizate din judet s-au inghesuit sa guste mincarea de post, in timp ce revolutionarii priveau cum acestia „savureaza“ efectele revoltei din decembrie ’89. Unul dintre cei care au simtit gloantele in piept a comentat cei 14 ani trecuti de la caderea comunismului: „Unii cuceresc cetatea si mor, altii o stapinesc“.
La intrunirea organizata de Prefectura Gorj, pentru comemorarea celor cazuti in Revolutia din decembrie ’89, au venit si citiva oameni care, de la balconul Palatului Administrativ, au strigat „Jos Ceausescu!“.
Cei mai multi participanti la omagiere ocupa functii importante in judet, dar in decembrie ’89 priveau la televizor revolutia. Dupa depunerea de coroane la placa comemorativa din Piata Revolutiei, cei prezenti au participat la pomana celor cazuti in revolutie, organizata de Fundatia Revolutiei din Romania, unde au inchinat si o cupa de sampanie.
Sala in care s-a desfasurat actiunea a fost plina de oameni care au beneficiat dupa urma evenimentelor petrecute acum 14 ani, adevaratii revolutionari numarindu-se pe degete.
„Am dorit altceva!“
Cristian Boban este unul dintre oamenii care in decembrie ’89 au iesit in strada pentru a schimba regimul comunist si care regreta ca tot ce si-a dorit atunci nu se regaseste in prezent.
„Vad cum imi bat joc de propriul copil, pentru ca nu pot sa-i ofer nimic din ce-mi doream atunci cind am iesit in strada. Nu voi uita niciodata cele trei zile pe care le-am petrecut in sediul in care functioneaza in prezent prefectura. L-am luat ostatic pe primul-secretar al judetului si l-am dezarmat. A fost cooperant, nu a fugit ca altii. Din 22 pina dupa ce l-au impuscat pe Ceausescu am stat in aceasta cladire si spun cu toata convingerea ca a fost lovitura de stat, generata de nemultumirea oamenilor“, si-a amintit Cristian Boban, care nu a solicitat niciodata certificat de revolutionar.
Cristian Boban nu are serviciu in prezent, fiind inginer de meserie. In 1990 a parasit tara si s-a intors dupa sapte ani cu bani pentru a dezvolta o afacere in Gorj, care, dupa citiva ani, a dat faliment. Revolutionarul sustine ca detine elemente clare ca, in urma cu 14 ani, a fost lovitura de stat si are de gind sa le trimita lui Ion Iliescu, pentru a se convinge.
„A fost lovitura de stat!“
Acelasi lucru sustine si Ionut Alionescu, alt participant la revolutie, cel care a intrat primul in cladirea prefecturii, in 22 decembrie. „Existau doua categorii de oameni revoltati. Unii care au iesit in strada pentru ca erau nemultumiti de comunism si altii care au organizat lovitura de stat. De atunci s-au vazut. Se primeau telefoane de amenintare ca vin teroristii. Totul a fost diversiune. S-a tras in Gorj, pentru ca nu puteai verifica informatiile si au fost unii care s-au speriat“.
Bebe Iordache a vazut moartea cu ochii la Sadu, cind localnicii luasera din fabrica armament si au iesit cu el in strada. „Insoteam masina bancii si pe drumul de la Tirgu Jiu spre Sadu am fost opriti de oameni care aveau arme in mina. La un moment dat, s-au auzit focuri de arma si ne-am trezit cu mitralierele intreptate spre noi. Le-am cerut sa ne impuste, dar nu stim de ce s-au razgindit“, isi aminteste Bebe Iordache.
„Mi-am vazut sotia ciuruita de gloantele armatei!“
Alexandru Tanescu a primit doua gloante la revolutie, iar sotia – 130. Urmele gloantelor din revolutie le are si acum. In 23 decembrie se indrepta spre Oradea, pentru un transport de carne. Lucra la AVICOLA si in acea zi sotia sa, Ecaterina, a vrut sa-l insoteasca, pentru ca ii era frica sa stea acasa. Pe drum, au existat multe filtre ale armatei si a reusit sa treaca de ele, insa la Oradea, din senin, armata a inceput sa traga. In masina pe care o conducea au fost trase 1.800 de gloante, dupa ce capitanul Viorel Purdea a dat comanda sa se traga. In acel moment, armata credea ca Alexandru Tanescu transporta carne pentru teroristi. El si-a vazut sotia murind. A fost secerata de peste 130 de gloante.
„Corpul ei s-a impartit in trei. I-au secerat picioarele si bazinul. Nu pot uita niciodata acele clipe“, a declarat Alexandru Tanescu cu lacrimi in ochi, care a avut sansa sa supravietuiasca dupa ce a primit si el doua gloante in bratul drept si in piciorul sting. Insa, viata i-a salvat-o un sifon, pe care-l pastreaza si acum.
Dupa revolutie, Tanescu a dat in judecata armata, iar instanta a stabilit vinovatia capitanului Viorel Purdea, insa nu a fost condamnat, deoarece judecatorii au considerat ca ofiterul nu a savirsit fapta cu intentie. In prezent, Alexandru Tanescu s-a recasatorit si are trei copii. Actuala sotie spune ca, in fiecare an, acesta isi aminteste de clipele de groaza traite. Autoritatile din Gorj nu au depus niciodata nici macar o floare la mormintul Ecaterinei Tanescu.
