• Localnicii spun ca fintina i-a potolit setea si lui Alexandru Ioan Cuza • Dupa ce au platit milioane de lei pentru racordarea la reteaua de apa, oamenii din Dragoieni rabda de sete • Satenii stau la rind de mai multe ori pe zi la singura fintina care nu a secat • Cei care au incercat sa sape fintini nu au dat de apa nici la 40 de metri
De o parte si de alta a soselei nationale care strabate localitatea Dragoieni sint insirate zeci de butoaie goale pe care oamenii si le scot la poarta pentru a fi umplute cu apa. De citeva ori pe zi vine o cisterna de la Tirgu Jiu si localnicii dau fuga, fiecare cu cite butoaie are prin curte, pentru a-si face provizii de apa pentru animale si gospodarie. Situatia se repeta de citiva ani si tine citeva luni, pe toata perioada verii. „Daca nu ne-ar aduce apa, ne-ar muri vitele de sete pentru ca nu avem unde sa le adapam. Ne mai trebuie si noua prin gospodarii, la spalat rufe, vase. Asa patim in fiecare an. Toata vara asteptam cisterna ca sa ne aduca apa“, se pling localnicii din Dragoieni.
Oamenii au platit degeaba racordarea la retea
Considerata un fel de cartier marginas al orasului Tirgu Jiu, localitatea este una dintre cele mai afectate de seceta de mai multi ani incoace. Anul trecut, reteaua de alimentare cu apa a fost extinsa si la Dragoieni, iar conducta trece acum pe la portile oamenilor. „Cum sa mai ajunga apa si in conducta noastra cind nu ajunge nici in Tirgu Jiu peste tot? Unii dintre oamenii de aici au dat in primavara asta cite cinci milioane, altii zece, ca sa-si traga apa in casa“, a spus Ioana Oprea. Dupa ce au platit pentru racordare, oamenii s-au trezit ca au dat banii degeaba. Din pompele pe care le au la poarta sau din robinetele trase in casa nu curge nici un strop de apa.
„Am venit de citeva ori sa iau niste apa, dar nu curge la pompa asta . Nu stiu de ce au mai facut retea ca si asa nu ne ajuta cu nimic. Asteptam cisterna, ce sa facem“, s-a plins Alexandru Haica, un batrin din Dragoieni.
O galeata de apa pe saptamina
Apa pe care le-o trimite primaria cu cisterna nu este buna de baut si atunci tot satul se indreapta spre singura fintina care nu a secat. Zeci de galeti de apa sint scoase zilnic din fintina despre care oamenii povestesc ca i-a astimparat setea si lui Alexandru Ioan Cuza. „Daca n-ar fi nici asta, tot satul ar muri de sete. E singura care mai are apa. Citeodata se face rind aici. Vin oamenii cu galeti, cu bidoane sa se aprovizioneze. Se mai tulbura apa si atunci nu mai scoatem pina a doua zi. O lasam sa se limpezeasca. Norocul nostru ca nu a secat niciodata. Cel mai greu este pentru batrinii care trebuie sa mearga aproape un kilometru ca sa-si ia apa de baut. Avem batrine in sat care tin de o galeata de apa si cite o saptamina pentru ca nu pot sa vina prea des la fintina. Isi mai fac vecinii mila si le duc si lor apa proaspata“, au povestit femeile care asteptau la rind, la fintina. Oamenii din Dragoieni spun ca mai multi localnici au incercat sa sape fintini, ca sa nu mai aiba probleme cu apa. Pamintul insa a fost atit de uscat, incit nici la 40 de metri adincime nu au dat de nici un izvor.
