Moscova da prioritate Washingtonului

In cazul in care Irakul incepe sa creeze probleme pentru activitatea Comisiei ONU de monitorizare, verificare si inspectii in Irak (UNMOVIC), Rusia isi va schimba atitudinea si va conveni cu Statele Unite ale Americii ca in Consiliul de Securitate al ONU sa fie elaborate alte hotariri, mai drastice, in privinta Bagdadului. Aceasta fraza, rostita saptamina trecuta de presedintele Rusiei, Vladimir Putin, la intilnirea pe care a avut-o cu studentii Universitatii din Kiev – intilnire prilejuita de reuniunea la nivel inalt a Comunitatii Statelor Independente din capitala Ucrainei -, a fost perceputa de catre observatorii politici cu mai mult interes decit discursul cu privire la „starea natiunii“, rostit de presedintele SUA, George W. Bush, in fata celor doua camere ale Congresului american, scrie cotidianul moscovit Nezavisimaia Gazeta. Ceea ce a spus liderul de la Casa Alba din Washington era foarte clar pentru toata lumea si toti se asteptau la un asemenea ton fata de Irak. Cu Moscova insa lucrurile stau putin altfel…

Analistii politici interpreteaza afirmatia lui Vladimir Putin drept o schimbare de atitudine care ar putea insemna ca, in cazul in care vor fi aduse dovezi incontestabile pentru declansarea unei actiuni de forta impotriva Bagdadului, Moscova va da mina libera Washingtonului, ceea ce pina acum s-a straduit sa evite.

Nu este exclus ca in zilele urmatoare Moscova sa aduca si alte argumente cu care sa vina in sprijinul Washingtonului. Sa nu uitam ca, asa cum a si promis presedintele George W. Bush, la 5 februarie, secretarul de stat al SUA, Colin Powell, va prezenta Consiliului de Securitate al ONU „probe concrete“, prin care sa demonstreze ca Saddam Hussein continua sa intreprinda cercetari pentru producerea de arme de distrugere in masa si ca dispune de stocuri de arme chimice si biologice. Un reprezentant al Ministerului rus al Afacerilor Externe, Aleksandr Iakovenko, a tinut sa sublinieze ca Moscova va asculta si va analiza cu atentie informatiile ce vor fi furnizate de Colin Powell.

Pe de alta parte, acelasi Aleksandr Iakovenko a subliniat, comentind discursul presedintelui Bush in fata Congresului american, ca Rusia continua sa creada, ca si pina acum, ca nu exista nici o justificare pentru folosirea fortei impotriva Irakului. Moscova considera ca n-a fost epuizat inca intregul potential politico-diplomatic pentru clarificarea acestei probleme, precizind ca trebuie sa li se dea posibilitatea inspectorilor ONU sa-si continue activitatea. Numai ca analistii politici stiu ca, atunci cind diplomatii folosesc termenul pina acum, asta nu inseamna ca miine nu vor aparea justificari.

In legatura cu aparitia noilor nuante in politica externa a Moscovei merita analizate unele aspecte interesante. In primul rind, faptul ca fraza rostita de Vladimir Putin ca raspuns la intrebarea studentilor din Kiev in privinta Irakului n-a fost reprodusa si pe site-ul prezidential de la Kremlin. Acest fapt ar putea fi interpretat in doua feluri. Fie ca presedintelui „i-a scapat aceasta fraza“ si a fost corectat, fie totul a fost chibzuit cu grija si a fost lansat ca un balon de proba, primul pas pentru a pregati opinia publica pentru momentul in care Rusia va fi alaturi de SUA chiar si in situatia in care actiunile americanilor nu vor obtine acordul Natiunilor Unite.

Un alt aspect interesant il constituie si faptul ca presedintele Putin nu l-a primit pe secretarul general al Organizatiei Conferintei Islamice (OCI), Abdelwahid Belkaziz, aflat in vizita la Moscova. Sa fie doar „o intimplare“ ca vizita secretarului general al OCI a coincis cu plecarea lui Vladimir Putin la Kiev?

In sfirsit, trebuie sa se tina seama ca ministrul rus al afacerilor externe, Igor Ivanov, la conferinta de presa organizata la incheierea convorbirilor cu acelasi Abdelwahid Belkaziz, a recomandat conducerii de la Bagdad „sa ia in considerare in modul cel mai serios recomandarile facute in raportul prezentat in Consiliul de Securitate al ONU de Hans Blix, seful UNMOVIC, si Mohammed El Baradei, directorul general al Agentiei Internationale pentru Energie Atomica (AIEA) de a acorda intregul sprijin si asistenta grupului de inspectori ONU. De altfel, dupa cum sublinia la Kiev presedintele Vladimir Putin, orice obstructionare de catre Irak a activitatii inspectorilor UNMOVIC va fi interpretata de Moscova drept necinste si rea-credinta, asa cum se interpreteaza si la Washington.

Rusia vrea sa evite dificilul si chinuitorul moment cind ar trebui sa opteze in Consiliul de Securitate al ONU – in cazul in care se va ridica problema unei actiuni militare impotriva Irakului. Igor Ivanov „a evitat“ sa raspunda atunci cind a fost intrebat daca Moscova va face uz de dreptul de veto in situatia in care SUA sau Marea Britanie ar propune un proiect de rezolutie in acest sens. Ar fi mai bine sa se ajunga la un compromis, ceea ce ar permite mentinerea unitatii in cadrul Consiliului de Securitate al ONU, a mentionat seful diplomatiei ruse. „Noi ne vom concentra eforturile pentru a evita recurgerea la dreptul de veto si a gasi o solutie care sa mentina unitatea membrilor permanenti ai Consiliului de Securitate“, a subliniat Igor Ivanov. Lamuririle date de ministrul rus de externe vin sa clarifice afirmatiile facute de Vladimir Putin la Kiev. Observatorii politici nu exclud o anumita incordare in relatiile dintre Kremlin si Casa Alba in cazul unui razboi al SUA cu Irakul, avind in vedere ca presedintele Putin a subliniat textual: „Noi nu sintem pe deplin de acord, ba chiar respingem unele decizii ale SUA. Insa, calitatea raporturilor noastre nu ne permite sa ajungem pina la confruntare“.

De altfel, nici presedintele George W. Bush, in discursul rostit in fata Congresului, nu a raspuns la unele intrebari: este inevitabil razboiul cu Irakul? Daca este inevitabil, de ce in acest moment? De ce sa nu-si continuie activitatea inspectorii ONU? Discursul presedintelui american lasa sa se inteleaga ca, in problema irakiana, actuala administratia de la Washington s-a plasat singura la colt, fiind lipsita de orice posibilitate de manevra politica. Daca acum presedintele Bush ar bate in retragere si ar incerca sa vorbeasca despre alte variante de solutionare a crizei irakiene, acest lucru ar fi considerat drept un grav esec politic. De aceea a si afirmat ca, daca Saddam Hussein nu dezarmeaza, noi il vom dezarma cu forta. Am asteptat deja 12 ani si nu intentionam sa mai asteptam. El nu-si mai poate schimba pozitia fara a-si compromite grav reputatia de om hotarit.

Argumentul Casei Albe este foarte clar. Saddam Hussein n-a respectat niciodata hotaririle comunitatii internationale, iar ONU, asa cum a demonstrat mereu, nu va lua niciodata o masura ferma si nu va da mina libera Americii pentru o actiune militara. Deocamdata presedintele Bush a lasat in suspensie doar momentul inceperii unei actiuni militare. El a lasat sa se inteleaga ca bombardamentele nu mai pot astepta, precizind ca SUA sint astazi gata sa conduca o coalitie pentru schimbarea actualului regim din Irak.

Argumentele presedintelui Bush privind legaturile directe intre dictatorul irakian si teroristii „Al-Qaida“ n-au fost suficient de convingatoare. El se bazeaza doar pe datele furnizate de agenti speciali si pe marturiile refugiatilor irakieni. Aceste date i-au permis insa sa se bucure de o mare sustinere pe plan intern si international impotriva Irakului. Unii analisti se intreaba insa, tinind seama de logica nucleara a Washingtonului, daca regimul din Coreea de Nord nu reprezinta un pericol mai mare decit Irakul. Daca trebuie inceput cu ceva, atunci de ce nu se incepe cu Phenianul?

Presedintele George W. Bush n-a raspuns nici la intrebarile foarte stringente pentru orice american: Cit timp intentioneaza SUA sa ramina in Irak si care sint telurile finale americane in zona? Nimeni nu pune la indoiala succesul unei operatiuni militare a SUA impotriva Irakului, ba chiar s-ar admite si unele pierderi in rindul militarilor americani. Numai ca perspectiva unei prezente americane indelungate – dupa unele prognoze, pina la cinci ani – in Irak si dupa inlaturarea lui Saddam Hussein provoaca un sentiment de neliniste in rindul acelorasi americani. Nu-i exclus ca prezenta si sporirea numarului de militari americani in lumea araba sa duca la cresterea amenintarilor teroriste in interiorul SUA. Deocamdata, presedintele Bush n-a prezentat un plan clar ce va urma dupa actiunile militare in Irak, nimeni neoferind calcule si prognoze despre evolutiile ulterioare ale situatiei din regiunea Golfului. De asemenea, nu sint clare nici pericolele pe termen lung la care se expun Statele Unite ale Americii.